înșelat² sn [At: MOSAȘ, P. P. 54 / V: (reg) ~șal~, ~șăl~ / Pl: (nob) ~uri / E: înșela²] 1 (Înv) Câștigare. 2-3 Înșelare² (2-3). 4 Dezamăgire. 5-10 Înșelare² (25-10@).

înșelat⁴, ~ă a [At: CORESI, EV. 371/29 / V: (reg) ~șal-, ~șăl~ / Pl: ~ați, ~e / E: înșela²] 1 Indus în eroare Si: păcălit, păgubit. 2 Trădat în fidelitatea conjugală, în dragoste. 3 (Pex) Escrocat. 4 Dezamăgit. 5-6 Sedus (și abandonat).

ÎNȘELAT adj., s. 1. adj. ademenit, amăgit, păcălit, prostit, trișat, (Transilv. și Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzat. (Om ~.) 2. adj. v. sedus. 3. adj., s. trădat, (fam. fig.) încornorat. (~ în căsnicie.) 4. adj. v. escrocat. 5. adj. v. păgubit.

ÎNȘELAT adj., s. 1. adj. ademenit, amăgit, păcălit, prostit, trișat, (Transilv. și Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzat. (Om ~.) 2. adj. ademenit, amăgit, momit, sedus, (reg.) rușinat, (înv.) prilestit. (O fată ~.) 3. adj., s. trădat, (fam. fig.) încornorat. (~ în căsnicie.) 4. adj. escrocat, pungășit. (Persoană ~.) 5. adj. păgubit, (fam.) mofluz. (A ieșit ~.)

Mundus vult decipi, ergo decipiatur! (lat. „Lumea vrea să fie înșelată, fie deci înșelată!) – unul din paradoxele lui Sebastian Frank, cunoscut mai ales sub numele de Francus. Acesta a fost un teolog mistic german care în anul 1533 a publicat o carte intitulată chiar Paradoxa, unde cuvintele de mai sus figurează la nr. 236. Citatul este des întîlnit în literatura scriitorilor idealiști din ultimele trei secole, fiind una din maximele lor preferate. Poetul german Sebastian Brandt spunea și el în cartea ”Narrenschiff„ (Corabia nebunilor) că ”Die Welt will betrogen sein„ (Lumea vrea să fie amăgită). Comentatorii care încearcă să salveze acest paradox din naufragiul uitării susțin că el trebuie interpretat în sensul că ”nur die Welt die will betrogen sein, soll betrogen sein" (numai lumea care se vrea înșelată, să fie înșelată!). LIT.