8 definiții pentru înșirare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘIRARE, înșirări, s. f. Acțiunea de a (se) înșira și rezultatul ei; șir; fig. succedare, perindare; expunere (a unui șir de idei, de fapte), enumerare. – V. înșira.

ÎNȘIRARE, înșirări, s. f. Acțiunea de a (se) înșira și rezultatul ei; șir; fig. succedare, perindare; expunere (a unui șir de idei, de fapte), enumerare. – V. înșira.

înșirare sf [At: DDRF / Pl: ~rări / E: înșira] 1 Așezare în șir Si: înșiruire (1). 2 Punere a mărgelelor într-un șirag Si: înșiruire (2). 3 (Fig) Succedare. 4 Povestire urmând un anumit șir de idei, de fapte etc. Si: înșiruire (3). 5 Spunere a tot felul de lucruri fără importanță și fară o succesiune logică. 6 Trecere succesivă prin diverse situații. 7 Mințire. 8 Enumerare.

ÎNȘIRARE, înșirări, s. f. Acțiunea de a (se) înșira și rezultatul ei. 1. Înșiruire, șir. Înșirarea mărgelelor. 2. Fig. Succedare, perindare. Înșirarea gîndurilor. 3. Fig. Expunere (a unui șir de idei, de fapte, de întîmplări etc.). O înșirare de reguli mecanice, pe care elevii erau obligați să le memorizeze. L. ROM. 1953, nr. 2, 7.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înșirare s. f., g.-d. art. înșirării; pl. înșirări

înșirare s. f., g.-d. art. înșirării; pl. înșirări

înșirare s. f., g.-d. art. înșirării; pl. înșirări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘIRARE s. 1. v. succedare. 2. v. enumerare. 3. v. înșiruire.

ÎNȘIRARE s. 1. înșiruire, perindare, succedare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 2. enumerare, enumerație, înșiruire. (A face ~ tuturor elementelor.) 3. înșiruire, serie, succesiune, șir. (O lungă ~ de argumente.)

Intrare: înșirare
înșirare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșirare
  • ‑nșirare
  • înșirarea
  • ‑nșirarea
plural
  • înșirări
  • ‑nșirări
  • înșirările
  • ‑nșirările
genitiv-dativ singular
  • înșirări
  • ‑nșirări
  • înșirării
  • ‑nșirării
plural
  • înșirări
  • ‑nșirări
  • înșirărilor
  • ‑nșirărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înșirare, înșirărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înșira și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Înșiruire, șir. DLRLC
      • format_quote Înșirarea mărgelelor. DLRLC
    • 1.2. figurat Expunere (a unui șir de idei, de fapte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Înșirarea gândurilor. DLRLC
      • format_quote O înșirare de reguli mecanice, pe care elevii erau obligați să le memorizeze. L. ROM. 1953, nr. 2, 7. DLRLC
etimologie:
  • vezi înșira DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.