17 definiții pentru înșuruba
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNȘURUBA, înșurubez, vb. I. Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + șurub.
ÎNȘURUBA, înșurubez, vb. I. Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + șurub.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înșuruba [At: HERZ. – GHER. M. IV, 214 / V: ~upa / Pzi: ~bez / E: în- + șurub] 1 vt A fixa în locașul ei o piesă cu ghivent Si: a înșurubui (1). 2 vt A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa ceva Si: a înșurubui (2). 3 vt A asambla două piese prevăzute cu ghivent Si: a înșurubui (3). 4 vr A se strânge de jur-împrejurul cuiva. 5 vt A potrivi. 6 vt A ține din scurt. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva împotriva altuia A ațâța.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNȘURUBA, înșurubez, vb. I. Tranz. 1. A da unui șurub sau altei piese filetate o mișcare de rotație, astfel încît să pătrundă într-un material sau într-o piesă filetată. Înșurubez o piuliță. Înșurubez un bec electric. ▭ Omul... începuse să taie ceva, să lipească și să înșurubeze ceva. C. PETRESCU, C. V. 139. ◊ Fig. Țipă jandarmul, înșurubîndu-și arma la umăr. CAMILAR, N. I 233. ♦ Refl. Fig. A se învîrti în spirală. În ciuda frigului și vîntului tăios pe care-l auzeau... cum plînge înșurubîndu-se în hornul sobei de tuci stinse, totuși afară stătea cineva și-i privea. DUMITRIU, V. L. 29. 2. Fig. A încurca, a înfunda (pe cineva). Îl înșuruba în articole de legi, il purta la judecătorie. PAS, Z. I 151. – Variantă: înșurupa vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNȘURUBA ~ez tranz. 1) (obiect) A fixa printr-un șurub. 2) (piulițe) A îmbrăca pe filetul unui șurub (prin răsucire). /în + șurub
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înșiruba v vz înșuruba
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înșurupa vt vz înșuruba
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNȘURUPA vb. I v. înșuruba.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înșurupà v. a pune șurupul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (d. șurub și șurup). Vîr un șurub: înșurubez un șurub. V. refl. Șurubu s’a înșurubat bine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înșuruba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înșurubez, 3 înșurubează; conj. prez. 1 sg. să înșurubez, 3 să înșurubeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înșuruba (a ~) vb., ind. prez. 3 înșurubează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înșuruba vb., ind. prez. 1 sg. înșurubez, 3 sg. și pl. înșurubează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înșurubez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNȘURUBA vb. (TEHN.) a strânge, (pop.) a șurubui, (reg.) a șurubi. (A ~ piulița.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNȘURUBA vb. a strînge, (pop.) a șurubui, (reg.) a șurubi. (A ~ piulița.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A înșuruba ≠ a deșuruba
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
înșuruba, înșurubez v. t. 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. (pol.) a condamna la închisoare. 3. a bate foarte rău. 4. a imobiliza, a anihila.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
înșuruba, înșurubezverb
- 1. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: deșuruba
- Înșurubez o piuliță. Înșurubez un bec electric. DLRLC
- Omul... începuse să taie ceva, să lipească și să înșurubeze ceva. C. PETRESCU, C. V. 139. DLRLC
- Țipă jandarmul, înșurubîndu-și arma la umăr. CAMILAR, N. I 233. DLRLC
- 1.1. A fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. DEX '09 DEX '98
- 1.2. A asambla două piese prevăzute cu ghivent. DEX '09 DEX '98
- 1.3. A se învârti în spirală. DLRLC
- În ciuda frigului și vîntului tăios pe care-l auzeau... cum plînge înșurubîndu-se în hornul sobei de tuci stinse, totuși afară stătea cineva și-i privea. DUMITRIU, V. L. 29. DLRLC
-
-
-
- Îl înșuruba în articole de legi, îl purta la judecătorie. PAS, Z. I 151. DLRLC
-
etimologie:
- În + șurub DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.