13 definiții pentru înțepătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚEPĂTURĂ, înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură.

ÎNȚEPĂTURĂ, înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură.

înțepătu sf [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: înțepa + -(ă)tură)] 1 Înțepare (2). 2 Efect produs prin înțepare (2). 3 Loc unde a intrat un obiect ascuțit. 4 (Med) Puncție. 5 (Med) Rană mică provocată prin înțepare (2). 6 Gaură făcută de insecte pe fructe, lemne etc. 7 Furnicătură pe sub piele Si: înțepare (7). 8 (Fig) Înțepare (9). 9 (Fig; îs) O ~ de om Persoană care poate fi jignită foarte ușor.

ÎNȚEPĂTURĂ, înțepături, s. f. 1. Împunsătură; efectul produs de o înțepare și locul unde s-a produs aceasta; (la pl.) furnicături (sub piele). Înțepătură de viespe.Înțepături dese, ca de perie, i se ridicau din tălpi către genunchi, furnicîndu-i mușchii și oasele. MIHALE, O. 190. Oricîte înțepături mi-au alergat din ceafă pînă în tălpi, totuși am răspuns ca un viteaz. GALACTION, O. I 82. Parcă s-au mai alinat înțepăturile reumatismului. CARAGIALE, O. II 228. ◊ (Poetic) Înțepăturile reci ale ploii. DUMITRIU, N. 151. ◊ Fig. Se înălțau stelele cele dintîi, palide înțepături albe pe boltă, împrejurul luceafărului. DUMITRIU, V. L. 97. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică. Nevasta înțelegea, ceva, dar era bănuitoare... și deprinsă să răsară la orice înțepătură. SADOVEANU, B. 8.

ÎNȚEPĂTURĂ ~i f. 1) Senzație dureroasă provocată prin înțepare; împunsătură. 2) Loc unde s-a produs o înțepare; împunsătură. 3) fig. Vorbă sau expresie răutăcioasă, adresată cuiva; împunsătură; șfichi. /a înțepa + suf. ~ătură

înțepătură f. efectul înțepării (și fig.).

înțepătúră f., pl. ĭ. Locu pe unde a intrat țeapa, ghimpele, acu: curgea sîngele pin înțepătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înțepătu s. f., g.-d. art. înțepăturii; pl. înțepături

înțepătu s. f., g.-d. art. înțepăturii; pl. înțepături

înțepătu s. f., g.-d. art. înțepăturii; pl. înțepături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȚEPĂTU s. 1. împunsătură, (înv.) puntură. (O ~ de ac.) 2. ciupitură, pișcătură. (O ~ de țânțar.) 3. v. pișcătură. 4. v. junghi. 5. (MED.; la pl.) junghiuri (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~ îi străbat trupul.)

ÎNȚEPĂTU s. v. ironie, persiflare, zeflemea.

ÎNȚEPĂTU s. 1. împunsătură, (înv.) puntură. (O ~ de ac.) 2. ciupitură, pișcătură. (O ~ de țînțar.) 3. pișcătură. (~ a vinului, a unei mîncări picante.) 4. înjunghietură, junghi, junghietură, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte o ~ în partea dreaptă.) 5. (la pl.) junghiuri (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~ îi străbat trupul.)

înțepătu s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA.

Intrare: înțepătură
înțepătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțepătu
  • ‑nțepătu
  • înțepătura
  • ‑nțepătura
plural
  • înțepături
  • ‑nțepături
  • înțepăturile
  • ‑nțepăturile
genitiv-dativ singular
  • înțepături
  • ‑nțepături
  • înțepăturii
  • ‑nțepăturii
plural
  • înțepături
  • ‑nțepături
  • înțepăturilor
  • ‑nțepăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțepătu, înțepăturisubstantiv feminin

  • 1. Efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înțepătură de viespe. DLRLC
    • format_quote Înțepături dese, ca de perie, i se ridicau din tălpi către genunchi, furnicîndu-i mușchii și oasele. MIHALE, O. 190. DLRLC
    • format_quote Oricîte înțepături mi-au alergat din ceafă pînă în tălpi, totuși am răspuns ca un viteaz. GALACTION, O. I 82. DLRLC
    • format_quote Parcă s-au mai alinat înțepăturile reumatismului. CARAGIALE, O. II 228. DLRLC
    • format_quote poetic Înțepăturile reci ale ploii. DUMITRIU, N. 151. DLRLC
    • format_quote figurat Se înălțau stelele cele dintîi, palide înțepături albe pe boltă, împrejurul luceafărului. DUMITRIU, V. L. 97. DLRLC
  • 2. figurat Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nevasta înțelegea, ceva, dar era bănuitoare... și deprinsă să răsară la orice înțepătură. SADOVEANU, B. 8. DLRLC
etimologie:
  • Înțepa + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.