14 definiții pentru înțesa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚESA, înțes, vb. I. Tranz. A vârî, a băga o cantitate mare într-un spațiu redus; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se înteți. – Cf. sl. čestŭ „gros, des”.

înțesa [At: PISCUPESCU, O. 69/6 / V: (cscj) ~si / Pzi: es și (înv) ~sez / E: ns cf lat intexo,-are, slv честь] 1 vt A împleti foarte strâns. 2-3 vtr A (se) intercala. 4 vt A îngrămădi într-un spațiu redus Si: a ticsi, a îndesa. 5 vr (Fig) A se înteți. 6-7 vtr A (se) umple prin îngrămădire.

ÎNȚESA, înțes, vb. I. Tranz. A vârî, a băga într-un spațiu redus; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se înteți. – Cf. sl. čestŭ „gros, des”.

ÎNȚESA, înțes, vb. I. Tranz. A umple tare, a îngrămădi (o cantitate mare) într-un loc limitat; a îmbîcsi. V. îndesa, ticsi. Două cergi grosolane, înțesate cu fire de fîn. DUMITRIU, N. 151. Străzile din centru erau înțesate, abia puteai răzbate. SADOVEANU, O. VI 477. Peronul gării... este înțesat de lume. CARAGIALE, N. S. 61. ◊ Refl. pas. La fiecare oprire, vagoanele acelea se înțesau mai tare, urcau soldați cu mantale ude. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 6/1. ♦ Refl. A deveni mai des, a se îndesi; a crește în intensitate. (Fig.) Tusea aceea de uriaș se înțesa și obuzele cădeau unul după altul. CAMILAR, N. I 55.

A ÎNȚESA înțes tranz. 1) rar (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui; a îmbulzi; a bâcși. 2) (recipiente) A umple până la refuz. /<lat. intexare

înțés, a v. tr. (Se conj. ca îndes). Vest. Umplu, îmbîcsesc. V. refl. Mă umplu, mă îmbîcsesc: covoru s’a înțesat de praf.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înțesa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înțes, 2 sg. înțeși, 3 înțea; conj. prez. 1 sg. să înțes, 3 să înțese

înțesa (a ~) vb., ind. prez. 3 înțeasă; conj. prez. 3 înțese

înțesa vb., ind. prez. 1 sg. înțes, 3 sg. și pl. înțeasă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțese

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȚESA vb. a (se) împânzi, a (se) umple, (fig.) a (se) împăna. (Ulițele s-au ~ de oameni.)

ÎNȚESA vb. a (se) împînzi, a (se) umple, (fig.) a (se) împăna. (Ulițele s-au ~ de oameni.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înțesa (înțes, înțesat), vb. – A umple, a ticsi, a îndesa. Lat. incessare, „a invada, a pătrunde”, intensiv de la incedĕre. Rezultatul normal, *incesa, a suferit o disimulație c..sț..s, ca în cesalățesală; și, apropiat astfel fonetic de țese, a căpătat un sens confuz secundar de „a se amesteca”, cf. DAR. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din lat. *intensare (REW 8693; Țicăloiu, ZRPh., XLI, 589); din lat. *intexare în loc de intexĕre (Pușcariu, Dacor., IV, 705; DAR), bazat pe sensul secundar menționat, care nu ajunge pentru a explica semantismul, din lat. *insitiare (Giuglea, Dacor., II, 823); din lat. *insatiātus, printr-o metateză de la *însățat (Pascu, Arch. Rom., VIII, 556); de la *înțesta, bazat pe țeastă „vîrf, culme” (Iordan, BF, II, 198).

Intrare: înțesa
verb (VT68)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțesa
  • ‑nțesa
  • înțesare
  • ‑nțesare
  • înțesat
  • ‑nțesat
  • înțesatu‑
  • ‑nțesatu‑
  • înțesând
  • ‑nțesând
  • înțesându‑
  • ‑nțesându‑
singular plural
  • înțea
  • ‑nțea
  • înțesați
  • ‑nțesați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțes
  • ‑nțes
(să)
  • înțes
  • ‑nțes
  • înțesam
  • ‑nțesam
  • înțesai
  • ‑nțesai
  • înțesasem
  • ‑nțesasem
a II-a (tu)
  • înțeși
  • ‑nțeși
(să)
  • înțeși
  • ‑nțeși
  • înțesai
  • ‑nțesai
  • înțesași
  • ‑nțesași
  • înțesaseși
  • ‑nțesaseși
a III-a (el, ea)
  • înțea
  • ‑nțea
(să)
  • înțese
  • ‑nțese
  • înțesa
  • ‑nțesa
  • înțesă
  • ‑nțesă
  • înțesase
  • ‑nțesase
plural I (noi)
  • înțesăm
  • ‑nțesăm
(să)
  • înțesăm
  • ‑nțesăm
  • înțesam
  • ‑nțesam
  • înțesarăm
  • ‑nțesarăm
  • înțesaserăm
  • ‑nțesaserăm
  • înțesasem
  • ‑nțesasem
a II-a (voi)
  • înțesați
  • ‑nțesați
(să)
  • înțesați
  • ‑nțesați
  • înțesați
  • ‑nțesați
  • înțesarăți
  • ‑nțesarăți
  • înțesaserăți
  • ‑nțesaserăți
  • înțesaseți
  • ‑nțesaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțea
  • ‑nțea
(să)
  • înțese
  • ‑nțese
  • înțesau
  • ‑nțesau
  • înțesa
  • ‑nțesa
  • înțesaseră
  • ‑nțesaseră
înțesi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțesa, înțesverb

  • 1. A vârî, a băga o cantitate mare într-un spațiu redus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Două cergi grosolane, înțesate cu fire de fîn. DUMITRIU, N. 151. DLRLC
    • format_quote Străzile din centru erau înțesate, abia puteai răzbate. SADOVEANU, O. VI 477. DLRLC
    • format_quote Peronul gării... este înțesat de lume. CARAGIALE, N. S. 61. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv La fiecare oprire, vagoanele acelea se înțesau mai tare, urcau soldați cu mantale ude. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 6/1. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat rar A se înteți. DEX '09 DEX '98
      sinonime: înteți
      • format_quote Tusea aceea de uriaș se înțesa și obuzele cădeau unul după altul. CAMILAR, N. I 55. DLRLC
      • diferențiere A deveni mai des, a se îndesi; a crește în intensitate. DLRLC
        sinonime: îndesi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.