15 definiții pentru șalău (monedă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘALĂU2, șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat și în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

șalău2 sm [At: VARLAAM, C. 27 / Pl: ~ăi / E: pn szalag] (Înv) Monedă de aramă din Moldova, cu valoarea egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi.

ȘALĂU2, șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

ȘALĂU2, șalăi, s. m. Veche monedă care valora 1/4 dintr-un ban vechi; ban roșu (v. ban1). Făcea șalăi de aramă, carii numai aice în țară îmbla 4 șalăi la un ban bun. La HEM 2418.

ȘALĂU2 ~i m. (în Moldova medievală) Monedă măruntă de aramă (având o valoare egală cu a patra parte dintr-un ban). /cf. pol. szalawa, szalag

ȘALĂU s.m. (Mold.) Veche monedă de aramă. A: Tu de ierți greșala altuia, dai un șalău, iară Dumnedzău de iartă greșala ta, îț iartă o mie de zloți. VARLAAM. Direptului toată lumea cu aveare, iară necredinciosului nice un șalău. DP, 12v. Era bănărie în cetatea Sucevei . . . și făcea șalăi de aramă, carii numai aice în țară îmbla, 4 șalăi la un ban bun. PSEUDO-MUSTE. // C: Si au pus pre dînșii dajde cîte un șalău de plug. IR 1757, 23v. Etimologie: cf. pol. szalag, szalawa.

2) șalăŭ m. (pol. szalawa, infl. de șalăŭ 1). Un fel de ban mic de aramă moldovenesc din timpu luĭ Eŭstratie Dabija (1661) în valoare de un sfert de ban și numit și „ban răŭ” saŭ „prost” (Iorga, Negoț. 42). V. burlinc 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șalău (pește; (înv.) monedă) s. m., art. șalăul; pl. șalăi, art. șalăii

șalău (pește, monedă veche) s. m., art. șalăul; pl. șalăi, art. șalăii

șalău (pește; monedă veche) s. m., art. șalăul; pl. șalăi, art. șalăii

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șalău (-ăi), s. m. – Monedă veche de cupru (Mold., sec. XVII). Pol. szalawa (Bogrea, Anuarul Inst. Istorie națională, III, 517; Candrea).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șalău, șalăi, s.m. – (reg.; înv.) Monedă veche de aramă, care a circulat în Moldova (sec. XVII), având valoarea de a patra parte dintr-un ban vechi: „Asară pă scăpătat / De greu șalău mni-o pticat: / Nouă buț o deșertat” (Papahagi, 1925: 261). – Din pol. szalawa (Scriban; Bogrea, Candrea, cf. DER; DEX); din pol. szalag (MDA).

șalău, șalăi, s.m. – Monedă veche de aramă, care a circulat în Moldova (sec. XVII), având valoarea de a patra parte dintr-un ban vechi: „Asară pă scăpătat / De greu șalău mni-o pticat: / Nouă buț o deșertat” (Papahagi 1925: 261). – Din pol. szalawa (DER, DEX).

Intrare: șalău (monedă)
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șalău
  • șalăul
  • șalău‑
plural
  • șalăi
  • șalăii
genitiv-dativ singular
  • șalău
  • șalăului
plural
  • șalăi
  • șalăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șalău, șalăisubstantiv masculin

  • 1. Veche monedă de aramă care a circulat și în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Făcea șalăi de aramă, carii numai aice în țară îmbla 4 șalăi la un ban bun. La HEM 2418. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.