8 definiții pentru șerpuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERPUIT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care face cotituri, care șerpuiește; șerpuitor, cotit. – V. șerpui.

ȘERPUIT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care face cotituri, care șerpuiește; șerpuitor, cotit. – V. șerpui.

șerpuit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: șerpui] (Rar) 1-3 Șerpuire (1-3).

șerpuit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 337 / Pl: ~iți, ~e / E: șerpui] Șerpuitor.

ȘERPUIT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care șerpuiește, care face cotituri; unduios, cotit. Cînd timpul era frumos, o lua încetișor pe cărăruia șerpuită în curmezișul dealului ce se ridica în fața satului. VLAHUȚĂ, O. A. I 94. Susurul acestor izvoare o făceau să se uite galeș la ele și-i plăcea să le vază curgerea lor cea șerpuită ce aluneca pe pămînt. ISPIRESCU, E. 18. (Adverbial) Dopurile pocneau. Chelnerii se strecurau șerpuit printre perechi. C. PETRESCU, C. V. 311.

șerpuit a. sinuos: liniile șerpuite ale drumurilor OD.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘERPUIT adj. cotit, întortocheat, sinuos, sucit, șerpuitor, (rar) șerpuind, (înv. și reg.) șovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.)

Intrare: șerpuit
șerpuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerpuit
  • șerpuitul
  • șerpuitu‑
  • șerpui
  • șerpuita
plural
  • șerpuiți
  • șerpuiții
  • șerpuite
  • șerpuitele
genitiv-dativ singular
  • șerpuit
  • șerpuitului
  • șerpuite
  • șerpuitei
plural
  • șerpuiți
  • șerpuiților
  • șerpuite
  • șerpuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șerpuit, șerpuiadjectiv

  • 1. Care face cotituri, care șerpuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd timpul era frumos, o lua încetișor pe cărăruia șerpuită în curmezișul dealului ce se ridica în fața satului. VLAHUȚĂ, O. A. I 94. DLRLC
    • format_quote Susurul acestor izvoare o făceau să se uite galeș la ele și-i plăcea să le vază curgerea lor cea șerpuită ce aluneca pe pămînt. ISPIRESCU, E. 18. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Dopurile pocneau. Chelnerii se strecurau șerpuit printre perechi. C. PETRESCU, C. V. 311. DLRLC
etimologie:
  • vezi șerpui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.