opțiuni
  • info

11 definiții pentru șerpuitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERPUITOR, -OARE, șerpuitori, -oare, adj. Care șerpuiește; care descrie o linie ondulată; șerpuind, șerpuit; sinuos. [Pr.: pu-i-] – Șerpui + suf. -tor.

șerpuitor, ~oare a [At: CIHAC I, 274 / P: ~pu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șerpui + -tor] Care șerpuiește (1) Si: sinuos, șerpuit2, (rar) șerpuind, (îvr) șerpitor.

ȘERPUITOR, -OARE, șerpuitori, -oare, adj. Care șerpuiește; care descrie o linie ondulată; șerpuind; șerpuit; sinuos. [Pr.: -pu-i-] – Șerpui + suf. -tor.

ȘERPUITOR, -OARE, șerpuitori, -oare, adj. Care șerpuiește, care descrie o linie ondulată. Se luă după zgomot, și dete de un pîrîiaș limpede ca lacrima, îngust, zburdalnic și șerpuitor ca o fîșie de argint, pe care ar tîrî-o în fuga mare un copil neastîmpărat. BASSARABESCU, V. 141. S-au făcut mlădioase, șerpuitoare alge, ori monstruoase balene. ANGHEL, PR. 74.

ȘERPUITOR ~oare (~ori, ~oare) Care șerpuiește; care are multe cotituri; sinuos. [Sil. -pu-i-] /a șerpui + suf. ~tor

șerpuitor a. care curge șerpuind.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șerpuitor (desp. -pu-i-) adj. m., pl. șerpuitori; f. sg. și pl. șerpuitoare

șerpuitor (-pu-i-) adj. m., pl. șerpuitori; f. sg. și pl. șerpuitoare

șerpuitor adj. m. (sil. -pu-i-), pl. șerpuitori; f. sg. și pl. șerpuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘERPUITOR adj. v. cotit.

ȘERPUITOR adj. cotit, întortocheat, sinuos, sucit, șerpuit, (rar) șerpuind, (înv. și reg.) șovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.)

Intrare: șerpuitor
șerpuitor adjectiv
  • silabație: șer-pu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerpuitor
  • șerpuitorul
  • șerpuitoru‑
  • șerpuitoare
  • șerpuitoarea
plural
  • șerpuitori
  • șerpuitorii
  • șerpuitoare
  • șerpuitoarele
genitiv-dativ singular
  • șerpuitor
  • șerpuitorului
  • șerpuitoare
  • șerpuitoarei
plural
  • șerpuitori
  • șerpuitorilor
  • șerpuitoare
  • șerpuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șerpuitor, șerpuitoareadjectiv

  • 1. Care șerpuiește; care descrie o linie ondulată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cotit sinuos șerpuind șerpuit
    • format_quote Se luă după zgomot, și dete de un pîrîiaș limpede ca lacrima, îngust, zburdalnic și șerpuitor ca o fîșie de argint, pe care ar tîrî-o în fuga mare un copil neastîmpărat. BASSARABESCU, V. 141. DLRLC
    • format_quote S-au făcut mlădioase, șerpuitoare alge, ori monstruoase balene. ANGHEL, PR. 74. DLRLC
etimologie:
  • Șerpui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.