17 definiții pentru șes (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘES, ȘEASĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.

șes, șea [At: PSALT. HUR. 53v/9 / V: (reg) ~t, șeț, șez sn, a, ~c, ~tru, șeș sn / Pl: șeși, ~e a, ~uri sn, (înv) ~ure a / E: ml sessus (Par: al lui sedere „a ședea”)] 1 a (Rar; d. pământ, regiuni) Care este plan Si: drept (34), întins, neted, (rar) șesos. 2 a (Îvr; d. obiecte) Plat. 3 a (Gmt; îvr; îs) Triunghi șeț Triunghi plan. 4 sn Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine Si: câmpie (1), (reg) pustă, șestină1 (1), (înv) șesime2 (1). 5 sn Suprafață plană de pământ situată într-o depresiune Si: (reg) șestină1 (2), zăpodie. 6 sn (Pop) Platou (pe munte sau pe deal) Si: (reg) șestină1 (3). 7 sn (Îvr; pex) Suprafață plană a obiectelor. 8 sn (Îvr) Parte a corpului patrupedelor cuprinsă între șolduri1 (2) și coaste.

ȘES, ȘEASĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.

ȘES2, ȘEASĂ, șese, adj. (Despre pămînturi, locuri, regiuni etc.) Neted, plan, întins. Au picat în coarnele unui țap care păștea pe un cîmp șes, foarte frumos. SBIERA, P. 166. Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adînc. EMINESCU, O. I 43. – Variantă: (învechit și regional) șeț, șeață (ODOBESCU, S. A. 83, TEODORESCU, P. P. 111) adj.

ȘES2 șeasă (șeși, șese) rar (despre forme de relief) Care este întins și neted; plat. Câmp ~. /<lat. sessus, ~a, ~um

șes a. neted, fără înălțimi, vorbind de suprafețe: teren șes. [Lat. (LOCUS) SESSUS]. ║ n. 1. suprafață netedă; 2. mare întindere de pământ într’o țară: șesul Bărăganului.

șes, șeasă adj., pl. șeșĭ, șese (lat. sessus, așezat, part d. sidere, a se pune, a se așeza, și d. sedére, a ședea; it. pg. sesso, vfr. ses, sp. siesso, șezut, dos; alb. šeš, șes, cîmp). Neted, plan: loc șes, regiune șeasă. S. n., pl. urĭ. Cîmp, cîmpie: șesu Bărăganuluĭ. – Și șeț (pron. și șăț) în Olt. Argeș și aĭurea în Munt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!șes1 (pop.) adj. m. (+ s. n.: pământ ~); f. șea (regiune ~), pl. șese

șes1 (pop.) adj. m.; f. șasă, pl. șese

șes adj. n., f. șasă; pl. n. și f. șese

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘES s., adj. 1. s. v. câmpie. 2. adj. v. drept. 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)

ȘES s., adj. 1. s. (GEOGR.) cîmp, cîmpie, (reg.) cohalm. (Regiune de ~.) 2. adj. drept, neted, plan, plat, (pop.) oblu, (reg.) șesos, (Olt. și Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, șters. (Un loc ~; o suprafață ~.) 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șes (-easă), adj. – Plan, neted. – Var. șeț. Lat. sĕssus (Pușcariu 1586; REW 7882), cf. alb. šeš (după REW rom. ar proveni din alb., opinie nefondată); cf. și ședea.Der. șeș, s. n. (cîmpie); șest, s. n. (parte netedă a unui obiect; Banat, șes), a cărui explicație pare dificilă (după Candrea, dintr-un lat. *sĕssĭtum); șestină (var. șeștină), s. f. (Olt., Trans., șes, cîmpie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șeț s.n. (reg.) împletitură de nuiele care formează fundul lesei de prins pește.

Intrare: șes (adj.)
șes2 (adj.n.) adjectiv neutru
adjectiv neutru (AN1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șes
  • șesul
  • șesu‑
plural
  • șese
  • șesele
genitiv-dativ singular
  • șes
  • șesului
plural
  • șese
  • șeselor
vocativ singular
plural
șasă1 (adj.) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șa
  • șasa
plural
  • șese
  • șesele
genitiv-dativ singular
  • șese
  • șesei
plural
  • șese
  • șeselor
vocativ singular
plural
adjectiv feminin (AF12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șea
  • șeasa
plural
  • șese
  • șesele
genitiv-dativ singular
  • șese
  • șesei
plural
  • șese
  • șeselor
vocativ singular
plural
adjectiv neutru (AN1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeț
  • șețul
  • șețu‑
plural
  • șețe
  • șețele
genitiv-dativ singular
  • șeț
  • șețului
plural
  • șețe
  • șețelor
vocativ singular
plural
șeață adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeață
  • șeața
plural
  • șețe
  • șețele
genitiv-dativ singular
  • șețe
  • șeței
plural
  • șețe
  • șețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șes, șeseadjectiv neutru
șa, șeseadjectiv feminin

  • 1. Despre pământuri, regiuni: neted, plan, întins. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au picat în coarnele unui țap care păștea pe un cîmp șes, foarte frumos. SBIERA, P. 166. DLRLC
    • format_quote Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adînc. EMINESCU, O. I 43. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.