4 definiții pentru șinoruț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șinoruț sn [At: LB / V: (reg) ~nur~ / Pl: ~e / E: șinor + -uț] 1-2 (Trs; șhp) Șinor (1) (scurt).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: șinoruț
șinoruț
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinoruț
  • șinoruțul
  • șinoruțu‑
plural
  • șinoruțe
  • șinoruțele
genitiv-dativ singular
  • șinoruț
  • șinoruțului
plural
  • șinoruțe
  • șinoruțelor
vocativ singular
plural
șinuruț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)