33 de definiții pentru șiret (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIRET1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.

șiret1 sn [At: (a. 1693) SIO IIl5 337 / V: (reg) șăr~, șărit, șerăt, șer~, (înv) ~rit / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc șerit] 1 Șnur (1). 2 Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte Si: șnur (2), (reg) șinor (2). 3 (Spc) Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie. 4 (Fam; îe) A se trage de ~uri (cu cineva) A-și permite familiarități (cu cineva).

șiret2 sn [At: LB / V: (reg) jired, șar~, șăr~ (Pl: ~eți), ~ed, ~reit, șleit (A: nct), șreit (A: nct / Pl: ~e) șr~ / Pl: ~uri, ~e / E: mg sörét (dal serét, srét, slét)] (Reg) 1 Alică (1). 2 Glonț (1).

ȘIRET1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.

ȘIRET1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fîșie, care, petrecută prin găuri sau butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strînge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. Se uită la cizmele cu șireturi. DUMITRIU, N. 45. Încerca o pereche de ghete nouă cu șireturi, sosite atunci din București. SANDU-ALDEA, D. N. 235. Mi-o plesnit șireturile de la rochie. ALECSANDRI, T. 396. Țesătură în fîșie folosită pentru a întări o cusătură. 2. Sfoară de bumbac, de obicei îmbrăcată în mătase colorată sau în fir și răsucită în două sau în trei; șnur. ♦ (De obicei la pl.) Ceapraz, găitan, brandenburg. El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. Jiletcă roșie cu șireturi de fir. NEGRUZZI, S. I 298.

ȘIRET1 ~uri n. 1) Șnur cu care se încheie încălțămintea sau unele obiecte vestimentare. 2) Fâșie îngustă de țesătură sau de împletitură cu care se întăresc cusăturile hainelor sau care servește ca ornament la unele piese vestimentare. 3) Sfoară de bumbac, de mătase, de lână sau de metal, folosită ca ornament pentru unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapițerii etc.); ceapraz; șnur; găitan; brandenburg. /<turc. șerit

șiret n. panglică lătăreață, șnur: o jiletcă roșie cu șireturi de fir NEGR. [Turc. ȘIRET, galon].

1) șirét n., pl. urĭ (turc. șerit, șerid, șiret, găitan; ngr. siriti, bg. sîrb. širit, šerit. Cp. cu sărad). Găitan lat cu care se mărginește saŭ se ornează o haĭnă ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘIRET s. 1. (prin Ban.) sârmă. (~ de ghete.) 2. șnur, (reg.) șinor. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.)

ȘIRET s. 1. (prin Ban.) sîrmă. (~ de ghete.) 2. șnur, (reg.) șinor. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șiret (șireturi), adj. – Cordon, laț. – Mr., megl. șirit. Tc. șerit (Roesler 609; Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1886), cf. ngr. σιρίτι.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șâred, șâreduri, s.n. – (reg.; mil.) Alice de vânătoare (ALR, 1961: 724). (Maram., Trans. și Banat.). – Din germ. Schrot „alice”, prin intermediul magh. sörét „alice”.

șâred, -uri, s.n. – (mil.) Alice de vânătoare (ALR 1961: 724). Termen atestat în Maramureș, Transilvania și Banat. – Din germ. Schrot „alice”, prin intermediul magh. sörét „alice”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se trage de șireturi (cu cineva) expr. a fi în relații bune (cu cineva), a fi bun prieten (cu cineva); a se purta foarte familiar (cu cineva).

Intrare: șiret (s.n.)
șiret1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiret
  • șiretul
  • șiretu‑
plural
  • șireturi
  • șireturile
genitiv-dativ singular
  • șiret
  • șiretului
plural
  • șireturi
  • șireturilor
vocativ singular
plural
șăret
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șret
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șirit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șreit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șleit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șired
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șeret
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șerăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șâred
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șireit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șiret, șireturisubstantiv neutru

  • 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sârmă diminutive: șirețel
    • format_quote Se uită la cizmele cu șireturi. DUMITRIU, N. 45. DLRLC
    • format_quote Încerca o pereche de ghete nouă cu șireturi, sosite atunci din București. SANDU-ALDEA, D. N. 235. DLRLC
    • format_quote Mi-o plesnit șireturile de la rochie. ALECSANDRI, T. 396. DLRLC
    • 1.1. Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • format_quote Jiletcă roșie cu șireturi de fir. NEGRUZZI, S. I 298. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.