O definiție pentru șoflâncare
Arhaisme și regionalisme
șoflânca, vb. I (reg.) a șchiopăta.
Intrare: șoflâncare
șoflâncare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||