ȘPERLĂ s. f. (Reg.) Cenușă încă fierbinte care acoperă jarul; spuză. ◊ Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva într-o situație penibilă. A o da prin șperlă = a o păți. – Et. nec.

șperlă sf [At: ECONOMIA, 12/9 / V: (reg) spârlă, sp~, șpir~, șup~ / Pl: ~le / E: ns cf srb sprljiti „a arde”, rom pârli] 1 (Reg) Cenușă încă fierbinte care acoperă cărbunii Si: spuză. 2 (Reg; îe) A da (pe cineva) prin ~ A pune (pe cineva) într-o situație penibilă (dându-l de gol, facându-l de râs, batjocorindu-l). 3 (Reg; îae) A trata (pe cineva) cu asprime (certându-l, bătându-l). 4 (Reg; îe) A arunca sau a azvârli (cuiva) (cu) ~ în ochi sau a da cu ~ în ochii lumii A induce în eroare (pe cineva), pentru a-l împiedica să aprecieze exact o situație, un fapt etc. 5 (Reg; îae) A denatura realitatea, adevărul. 6 (Reg; îe) A se face (tot) ~ A se distruge (2). 7 (Reg; îe) A o da prin ~ A o păți. 8 (Trs; îf speria) Cenușă de paie¹. 9 (Mol; Trs) Jar. 10 (Reg; rar) Funingine. 11 (Buc; Mar) Praf. 12 (Reg; fig) Femeie sprintenă, vioaie.

ȘPERLĂ s. f. (Reg.) Cenușă încă fierbinte care acoperă cărbunii; spuză ◊ Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva într-o situație penibilă. A o da prin șperlă = a o păți. – Et. nec.

ȘPERLĂ s. f. Cenușă de culoare deschisă, încă fierbinte, care acoperă cărbunii cînd se trece flacăra; spuză. Mutu rîdea cu lacrimi și pufnea lîngă foc, de și-a umplut genele de șperlă. SADOVEANU, P. M. 280. În bordei era un moșneag bătrîn, bătrîn, care ședea dinaintea focului c-o bucățică de mămăligă de trei zile, și tot o învîrtea prin cea șperlă, cînd pe-o parte, cînd pe alta. ȘEZ. VI 88. ◊ Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a maltrata. Cred că nu mă vei da prin șperlă și nu-l vei lăsa să mă bată. CREANGĂ, A. 111. A o da prin șperlă = a o păți. Bietul boier a dat-o și el prin șperlă. I. CR. IV 95.

ȘPERLĂ ~e f. reg.1) Cenușă fină, albicioasă, care se formează pe suprafața jăraticului; spuză. ◊ A da prin ~ a) a trata cu brutalitate; b) a pune într-o situație neplăcută. 2) Copil vioi și zburdalnic. /Orig. nec.

șperlă f. Mold. cenușă de cărbuni aprinși: a arunca șperlă în ochi; a da prin șperlă, a prinde cu minciuni (metaforă luată dela frigerea fripturei); cred că nu mă vei da prin șperlă și nu-l vei lăsa să mă bată CR. [Cf. croat SPÈRLITI, a arde (v. pară)].

șpérlă, V. sperlă.

sperlă² sf vz șperlă

sperlă¹ [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~le, ~lea sf, spâr~ a / Pl: ~le / E: ns cf sperli] 1-4 sf, a (Trs) (Animal sau pasăre) care are părul sau penele zburlite.

șuperlă sf vz șperlă

spérlă (sud) și șpérlă (nord) f. pl. e (ung. pernye, spuză, cenușă caldă, de unde vine și ardelenescu perneŭ, colb. V. pîrnaĭe). Cenușă foarte supțire saŭ fumegătură de lampă care se depune ca colbu pin camere. A da cu șperlă (orĭ cu colb) în ochiĭ lumiĭ, a căuta să înșelĭ lumea ca să nu vadă vițiĭ evidente. A da pin sperlă (fam.), a terfeli, a tărbăci, a bate saŭ a ocărî. V. pospaĭ.

șperlă (reg.) s. f., g.-d. art. șperlei

șperlă (reg.) s. f., g.-d. art. șperlei

șperlă s. f., g.-d. art. șperlei; pl. șperle

ȘPERLĂ s. v. jar, jăratic, jărăgăi, praf, pulbere, spuză.

șperlă s. v. JAR. JĂRĂGĂI. JERATIC. PRAF. PULBERE. SPUZĂ.

șperlă, șperle, (sperlă), s.f. – (reg.) 1. Cenușă fierbinte amestecată cu jăratic; spuză. 2. Praf, pulbere: „Și, Doamne, ce furtuni veneau înaintea ei (a Dochiei) și după ea și ziceau că se va face șperlă” (Bilțiu, 1999: 90; Săliștea de Sus). – Et. nec. (DER, DEX); cf. srb. sprljiti „a arde” (MDA).

șperlă, -e, (sperlă), s.f. – 1. Cenușă fierbinte amestecată cu jăratic; spuză. 2. Praf, pulbere: „Și, Doamne, ce furtuni veneau înaintea ei (a Dochiei) și după ea și ziceau că se va face șperlă” (Bilțiu 1999: 90; Săliștea de Sus). – Et. nec. (DER, DEX).

a arunca șperlă-n ochi expr. (intl.) a amăgi, a înșela.

a da prin șperlă expr. 1. a se purta rău (cu cineva); a maltrata (pe cineva). 2. a trăda; a părăsi (pe cineva).

a o da prin șperlă expr. a o păți.

a zvârli praf / șperlă în ochii cuiva expr. a induce pe cineva în eroare, a încerca să înșele pe cineva.