ștergere sf [At: KLEIN, D. 425 / V: (îvr) st~ / Pl: ~ri / E: șterge] 1 Înlăturare a unui lichid, a unei murdării de pe o suprafață Si: șters¹ (1), (îvr) ștergătură, (înv) ștersură (1). 2 Înlăturare a unui cuvânt, a unui fragment dintr-un text, a unui desen etc., răzând cu o gumă, tăind cu o linie etc. Si: șters¹ (2), ștersătură (1). 3 (Pex) Suprimare a unui text, a unui fișier etc. Si: șters¹ (3). 4 Scoatere din evidență Si: anulare, (rar) șters¹ (4). 5 Anulare a unui act sau a unui fapt stabilit printr-o reglementare juridică sau socială Si: abolire, abrogare, șters¹ (5). 6 Pierdere a strălucirii, a culorii unui obiect sub acțiunea unor cauze exterioare Si: decolorare. 7 Pierdere a intensității unei culori, lumini sub acțiunea unor cauze exterioare. 8 Pierdere (treptată) a conturului, a clarității unui obiect (din cauza depărtării, a întunericului etc.) Si: estompare (4). 9 (Fig) Dispariție din amintire, din minte a unor evenimente, a unor imagini etc. Si: șters¹ (6). 10 (Rar; fig) Omorâre (a cuiva) Si: ucidere, (rar) șters¹ (7). 11 (Fig) Distrugere a unei localități, a unei țări etc. Si: (rar) șters¹ (8) 12 Anulare a unei înregistrări de pe o bandă magnetică Si: șters¹ (9). 13 (Pfm; rar; fig) Furt¹ (1).

ȘTERGERE s. f. Acțiunea de a (se) șterge și rezultatul ei; anulare, suprimare, dispariție.

ștergere s. f., g.-d. art. ștergerii; pl. ștergeri

ștergere s. f., g.-d. art. ștergerii; pl. ștergeri

ștergere s. f., g.-d. art. ștergerii; pl. ștergeri

ȘTERGERE s. 1. curățare. (~ prafului.) 2. v. anulare. 3. v. estompare.

ȘTERGERE s. v. abolire, desființare, suprimare.

ȘTERGERE s. 1. curățare. (~ prafului.) 2. anulare, eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 3. estompare. (~ contururilor.)

ștergere s. v. ABOLIRE. DESFIINȚARE. SUPRIMARE.