țesut¹ sn [At: EL. AN 5, 6, 11 / Pl: ~uri, (5) (înv) ~e / E: țese] 1-16 Țesere (1-16). 17-18 (Rar) Țesătură (10-11). 19 Acumulare de celule, similare ca formă și funcție, unite prin substanța lor intercelulară Si: (înv) țesătură (19).

ȚESUT, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei, al țesătorului. Cu munca ei, cu torsul, adică țesutul, cu livada, cu stupii... ține casa... I. IONESCU, D. 248. 2. Țesătură. Tinichelele... strălucesc în raza soarelui ca briliante într-un țesut de preț. ARDELEANU, D. 11. ♦ Mod în care este țesută o pînză. Prin ițe și prin spată, Merge-o iapă-mpiedicată, Iar prin țesutul pînzei, Merge cloșca cu puii. MARIAN, S. 169. 3. Complex de celule asemănătoare, care au aceleași funcțiuni într-un organism. Cercetările lui I. P. Pavlov au arătat că funcțiunile tuturor țesuturilor organismului sînt interdependente. DANIELOPOLU, F. N. II 49. Am avut grija de a studia împreună cu leziunile terminațiunilor nervoase și pe acelea ale vaselor, țesutului conjunctiv și ale fibrelor musculare. BABEȘ, O. A. I 133. ◊ Țesut interstițial, țesut infiltrat, țesut adipos, țesut fibrilar v. c.

ȚESUT s. n. complex de celule (și elemente intercelulare) având aceeași origine și structură și aceleași funcții într-un organism viu. (după fr. tissu)

ȚESUT² ~uri n. Totalitate a celulelor care formează un sistem anatomic sau vegetal și are aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. ~ muscular. /v. a (se) țese

ȚESUT¹ ~uri n. 1) v. a Țese și a se Țese. 2) Ocupație de țesător. 3) v. Țesătorie. Învață ~ul. /v. a (se) țese

țesut n. lucrarea, măestria de a țese.

țesút n., pl. urĭ (part. d. țes, după fr. tissu). Anat. Țesătură, împletitură de fibre, (de elemente anatomice): țesut conjunctiv.

țesut s. n., (celule) pl. țesuturi

țesut s. n., (celule) pl. țesuturi

țesut s. n., (biol.) pl. țesuturi

ȚESUT s. I. 1. țesere. (~ul pânzei.) 2. țesătorie, (înv.) țesătură. (Învață ~ul.) II. (ANAT.) țesut acoperitor v. țesut de apărare; țesut de apărare = țesut acoperitor; țesut embrionar = țesut meristemic; țesut fundamental v. țesut trofic; țesut meristemic = țesut embrionar; țesut trofic = țesut fundamental.

ȚESUT s. 1. țesere. (~ pînzei.) 2. țesătorie, (înv.) țesătură. (Învață ~.)