cearsăli v vz țesăla

săcela v vz țesăla

sărcela v vz țesăla

săsăla v vz țesăla

sâcerla v vz țesăla

secela^[1] v vz țesăla

seceli v vz țesăla

sețela v vz țesăla

țesăla [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 90^v/14 / V: ~sela (Pzi: țesel, țeasel, țeselez), (reg) țis~, țers~^[1], țecs~^[2], țeptăla^[3], țeșăla, (îrg) ces~^[4] (Pzi și: ceasăl), (reg) cis~^[5], ceșela^[6], ceșăla^[7], cers~^[8] (Pzi și: cearsăl, 3 cearsălă, cearsălează) cersăli^[9], cearsăli, cercela^[10], cecela^[11], cercina^[12], cios~^[13], ciosola^[14] (Pzi: ciosoal), ciors~^[15] (Pzi și: cioarsăl), ciorsola^[16] (Pzi: cioarsol), săcela, seceli, sețela, sărcela, sâcerla, săs~ / Pzi: țesăl (A și, reg: țesăl), (reg) țeasăl, țesal, țesălez / E: țesală] 1 vt A curăța un animal cu țesala (1). 2-3 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îf cesela) A (se) curăța (1-2). 4-5 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îaf) A (se) pieptăna. 6-7 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îaf) A (se) îmbrăca curat și frumos. 8-9 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îaf) A (se) găti. 10 vr (Reg; fig) A umbla de colo-colo. 11 vt (Îvr) A zgâria carnea de pe corpul cuiva, pentru a-l tortura. 12 vt (Fam; fig) A bate (tare) pe cineva. 13 vt (Reg; d. o mașină de cusut) A lăsa firul de ață neîntins pe dedesubt, formând un fel de lațuri, de la o împunsătură la alta. 14 vt (Îvr) A da cuiva de mâncare și de băut pe săturate.

țesela v vz țesăla

țeșăla v vz țesăla

țisăla v vz țesăla

ȚESĂLA, Mold. CESĂLA (-ăl), SĂCELA (-el) vb. tr. 1 A peria cu țesala: vizitiul... în loc de a da calului ovăs, el îl țesăla și îl spăla cîte de două ori în zi (ȚICH.) ¶ 2 fig. F A trage o bătaie: Îl țesală bine, îI smulge și-l lasă bătut măr (PANN).

CERSĂLA vb. I v. țesăla.

CERSĂLI vb. IV v. țesăla.

CESĂLA vb. I v. țesăla.

ȚESĂLA, țesăl, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria cu țesala. Vezi de țesală caii, după moda nouă care am aflat-o aici, și-i întărește cu orz. SADOVEANU, B. 289. Fata... s-a dus în grajd și și-a ales un cal bun, și-l hrăni bine, și-l țesălă frumos. RETEGANUL, P. III 13. Fata... se duse să-și adape și să-și țesale singură călușelul și singură să-i dea de mîncare. POPESCU, B. I 59. ◊ Absol. Hai, Drăghici... De țesală, înșală, Pe vînătu-l scoate afară. TEODORESCU, P. P. 612. 2. Fig. A bate, a chelfăni. (Cu pronunțare regională) Toți, treziți, pun pe el mîna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-l țasălă oleacă, cetluindu-l colea bine. EMINESCU, L. P. 127. – Variantă: (regional) cesăla vb. I. corectat(ă)

A SE ȚESĂLA mă țesal intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). [Și mă țesăl] /Din țesală

A ȚESĂLA țesal tranz. 1) (cai sau vite) A curăța cu țesala. 2) fig. A bate tare; a chelfăni; a scărmăna; a pieptăna; a peni. [Și țesăl] /Din țesală

țesălà v. 1. a curăța cu țesala; 2. fam. a bate tare. [Abstras din țesală].

țesál, V. cesal.

!țesăla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țesal, 3 țesală; conj. prez. 1 sg. să țesal, 3 să țesale; imper. 2 sg. afirm. țesală

țesăla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țesal/țesăl, 2 sg. țesali/țesăli, 3 țesală; conj. prez. 3 să țesale/să țesăle

țesăla vb., ind. prez. 1 sg. țesal/țesăl, 2 sg. țesali/țesăli, 3 sg. și pl. țesală; conj. prez. 3 sg. și pl. țesale/țesăle

țesăl, -săli 2, -sală 3, -sale 3 conj.

ȚESĂLA vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A ~ un cal.)

ȚESĂLA vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A ~ un cal.)