țiclean sm [At: KLEIN, D. 443 / V: țigl~, ~lan, țiglan, țighil~, tichil~, țicil~, țicăl~, țâgâl~, țâgăl~, țigârl~, țiligheu, tigl~, tighil~ / Pl: ~eni / E: ns cf țic¹, țiclă², țiclău²] 1 (Reg) Pasăre insectivoră, cățărătoare, sedentară, din ordinul paseriformelor, puțin mai mare decât o vrabie, cu ciocul conic, drept și cu penajul cenușiu pe spate și alburiu pe pântece Si: (reg) bocănitoare, cățărătoare, ciocănitoare-mică, ciocârleț, oiță, scorțar; țiclău², țiclete (1), țicloi (1), țânc¹, țânțăruș¹ (2), țâțiduș, țoi¹ (2) (Sitta europaea). 2 (Orn; Trs) Pițigoi (Parus maior). 3 (Orn; Trs) Sticlete (Carduelis carduelis). 4 (Orn; reg) Ciocănitoare (Dryobates maior). 5 (Iht; Olt) Obleț (Alburnus alburnus).

ȚICLEAN ~eni m. v. ȚICLETE. /Orig. nec.

tiglean sm vz țiclean

țâgălean sm vz țiclean

țâgâlean sm vz țiclean

țicălean sm vz țiclean

țichilean sm vz țiclean

țicilean sm vz țiclean

țiclan sm vz țiclean

țigârlean sm vz țiclean

țighilean, ~ă sm vz țiclean

țiglan sm vz țiclean

țiglean sm vz țiclean

țiligheu sm vz țiclean

țiclean (desp. ți-clean) (reg.) s. m., pl. țicleni

țiclean (ți-clean) s. m., pl. țicleni

țiclean s. m. (sil. -clean), pl. țicleni

ȚICLEAN s. (ORNIT.; Sitta europaea) (reg.) scorțar, țiclete, țoi.

ȚICLEAN s. (ORNIT.; Sitta europaea) (reg.) scorțar, țiclete, țoi.

țiclean, țicleni, s.m. (reg.) 1. pasăre insectivoră, sedentară; scorțar, ciocârleț. 2. pițigoi. 3. sticlete. 4. obleț.

țiclean, țicleni, s.m. – (ornit.) Pasăre insectivoră, cu penaj cenușiu pe spate și alb pe pântece; țiclete (Sitta europaea). Cuibărește în pădurile de foioase, preferând arborii bătrâni. În Maramureș este o specie comună (Ardelean, Bereș, 2000: 200). ♦ (onom.) Țicleanu, Țiclete, nume de familie în Maramureș. – Et. nec. (DEX); cf. țic, țiclă, țiclău (MDA).