13 definiții pentru țicnit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚICNIT, -Ă, țicniți, -te, adj. 1. (Fam.) Smintit, zăpăcit, țăcănit, nebun. 2. (Rar; despre obiecte) Plesnit2, crăpat. – V. țicni.

ȚICNIT, -Ă, țicniți, -te, adj. 1. (Fam.) Smintit, zăpăcit, țăcănit, nebun. 2. (Rar; despre obiecte) Plesnit2, crăpat. – V. țicni.

țicnit1 sn [At: SCRIBAN, D. 1364 / Pl: ? / E: țicni] 1-8 Țicnire (1-8). 9 (Îlav; la jocuri cu bile) Pe ~e (sau pe ~ele) (Care se face) prin ciocnire (cu zgomot).

țicnit2, ~ă a [At: BARCIANU / V: țign~, țăc~ / Pl: ~iți, ~e / E: țicni] 1 (Rar; d. obiecte) Plesnit2. 2 (Reg; determinat prin „la piept”) Atins de tuberculoză. 3 (Fam; d. persoane; uneori determinat prin „de cap” sau „la cap”) Care și-a pierdut puterea de judecată Si: scrântit, smintit2, (fam) țăcănit2 (5), nebun. 4 (Reg; d. persoane) Care s-a îmbătat puțin.

ȚICNIT, -Ă, țicniți, -te, adj. (Familiar) 1. Smintit, zăpăcit, trăsnit, nebun. Am rămas cu gura căscată... Ce dracu e cu Miai? E țicnit? PREDA, Î. 105. Numai pacat de băiet, că parcă-i oleacă cam țicnit. MIRONESCU, S. A. 140. Ești tu nițel cam țicnit... adică, ce nițel? ești bine de tot; de mult ți-ai pierdut sărita. CARAGIALE, O. I 257. 2. (Despre obiecte) Plesnit, crăpat, ciocnit.

țicnit a. fam. cui îi lipsește o doagă: e cam țicnit.

țicnít, -ă adj. Crăpat puțin: un pahar țicnit. Fig. Picnit de boală, atins puțin, nu întreg: țicnit la cap (saŭ numaĭ: țicnit), cam nebun. Țicnit la piept, cu început de oftică. – Pe la Abrud țîgnit, rănit puțin de șa. V. săgnit, săgnesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚICNIT adj., s. 1. adj., s. v. nebun. 2. adj. v. smintit.

ȚICNIT adj., s. 1. adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, (livr. și peior.) sonat, (pop. și fam.) apucat, candriu, căpiat, deșucheat, strecheat, (înv. și reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînd, (Ban.) pălăurat, (Olt. și Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrîntit, țăcănit. (O persoană ~.) 2. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~!)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țicnit, -ă, țicniți, -te adj. smintit, nebun

Intrare: țicnit
țicnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicnit
  • țicnitul
  • țicnitu‑
  • țicni
  • țicnita
plural
  • țicniți
  • țicniții
  • țicnite
  • țicnitele
genitiv-dativ singular
  • țicnit
  • țicnitului
  • țicnite
  • țicnitei
plural
  • țicniți
  • țicniților
  • țicnite
  • țicnitelor
vocativ singular
plural
țăcnit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țignit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țicnit, țicniadjectiv

  • 1. familiar Nebun, smintit, zăpăcit, țăcănit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am rămas cu gura căscată... Ce dracu e cu Miai? E țicnit? PREDA, Î. 105. DLRLC
    • format_quote Numai pacat de băiet, că parcă-i oleacă cam țicnit. MIRONESCU, S. A. 140. DLRLC
    • format_quote Ești tu nițel cam țicnit... adică, ce nițel? ești bine de tot; de mult ți-ai pierdut sărita. CARAGIALE, O. I 257. DLRLC
  • 2. rar (Despre obiecte) Plesnit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi țicni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.