14 definiții pentru ținută

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINUTĂ, ținute, s. f. 1. Atitudine, poziție pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum, uniformă. ◊ Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, cu o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în timpul campaniei. 3. (Fon.) Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. – V. ține (după fr. tenue).

ținu sf [At: COSTINESCU / Pl: ~te / E: ținut cdp fr tenue] 1 Fel de a sta și de a se mișca al cuiva. 2 Fel de a fi, de a se comporta al cuiva Si: atitudine (2), comportare, conduită (1). 3 (D. cărți, spectacole, manifestări etc.) Atitudine caracterizată prin refuzul de a ceda facilității Si: calitate (5), valoare. 4 Felul în care cineva este îmbrăcat. 5 (Pex) Îmbrăcăminte. 6 (Pex) Uniformă. 7 (Îs) Mare ~ Uniformă a militarilor, uneori a elevilor din liceele militare, purtată la parade sau cu ocazia altor solemnități. 8 (Pex; îas) Îmbrăcăminte festivă. 9 (Îs) Mică ~ Uniformă de serviciu a militarilor sau, mai rar, a elevilor din liceele militare. 10 (Îs) ~ de campanie Uniformă purtată de soldați în timpul acțiunilor militare. 11 (Îs) ~ de gală (sau de ceremonie, de seară) Îmbrăcăminte elegantă, în culori sobre, care se poartă la ocazii festive. 12 (Fon) Fază a actului articulator în care organul vocal păstrează o anumită poziție.

ȚINUTĂ, ținute, s. f. 1. Atitudine, poziție pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum, uniformă. ◊ Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, de o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în timpul campaniei. 3. (Fon.) Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. – V. ține (după fr. tenue).

ȚINUTĂ, ținute, s. f. 1. Atitudine, poziție pe care o dă cineva corpului său. Mergea în pas cu toți cei din jurul lui, avea însă o ținută ciudată: umbla cam într-o parte și puțin cam pe spate. SADOVEANU, O. VIII 41. Tonul, ținuta, mișcările, toate la el sînt de comediant. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. Are o ținută rezervată.Întotdeauna m-a minunat înfățoșarea dureros de ridicolă ce o dă unei ținute grave lipsa cravatei. BART, S. M. 45. 2. Mod de a se prezenta, de a se îmbrăca al unei persoane; p. ext. costum, îmbrăcăminte, uniformă. Lîngă mine stă un cetățean cu ținută îngrijită. SAHIA, U.R.S.S. 92. În cîteva salturi sui scara spre cabină și-și schimbă ținuta. BART, S. M. 102. O notă antiestetică caracteriza toată ființa sa aparentă. Se vedea bine că Mary suferea de ținuta bărbatului ei. D. ZAMFIRESCU, R. 12. ◊ Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare ori de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. Marea ținută și mantaua se dă dorobanțului de către guvern. I. IONESCU, M. 268. (Ironic) Îmi placi astăzi, Anico!... Văd că te-ai pus în mare ținută. C. PETRESCU, Î. II 173. Mică ținută = uniformă sau îmbrăcăminte de serviciu. Mica ținută să și-o facă singur. I. IONESCU, M. 268. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, de o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Un diplomat mongol în ținută de seară, cu decorații. STANCU, U.R.S.S. 74. Ținută de campanie = echipament purtat de ostași în timpul unei campanii. 3. (Fon.) Moment în timpul actului articulator în care organul vocal păstrează o anumită poziție. Ținuta consoanei «p» din cuvîntul «apă» este momentul cînd canalul bucal este închis pentru articularea acestei consoane.

ȚINU s.f. 1. Atitudine, poziție a corpului. 2. Fel de a se purta; comportare, comportament. 3. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; (p. ext.) îmbrăcăminte, costum. ♦ Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în campanie. 4. (Muz.) Facultatea de a prelungi un sunet. 5. (Lingv.) Act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziție. [< ține, după it. tenuta, fr. tenue].

ȚINU s. f. 1. atitudine, poziție a corpului. 2. fel de a se purta; comportare, comportament. 3. mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; îmbrăcăminte, costum. ♦ ~ de ceremonie = îmbrăcăminte, uniformă pentru anumite solemnități. 4. (muz.) facultatea de a prelungi un sunet. 5. (lingv.) act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziție. 6. (mar.) calitate a unei nave, a unei ancore de a se fixa bine de fundul apei. (după fr. tenue)

ȚINUTĂ ~e f. 1) Poziție a corpului; fel de a ține corpul; poză. 2) Mod de a se purta; manieră; conduită; comportament. 3) Modalitate de a se îmbrăca. 4) Ansamblu de haine ce constituie un mod specific de a se îmbrăca. ~ de sărbătoare. /Din ținut

ținută f. mod de a fi îmbrăcat: în mare ținută (= fr. tenue).

*ținútă f., pl. e (după fr. tenue, part. d. tenir, a ținea). Atitudine: ținută respectuoasă. Felu cum eștĭ îmbrăcat (bine saŭ răŭ, curat orĭ murdar): ținută îngrijită. Marea ținută, îmbrăcămintea de paradă saŭ de ceremonie; mica ținută, haĭnele de toate zilele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ținu s. f., g.-d. art. ținutei; pl. ținute

ținu s. f., g.-d. art. ținutei; pl. ținute

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚINU s. 1. v. poziție. 2. v. comportare. 3. costum, haine (pl.), îmbrăcăminte. (~ de sărbătoare.) 4. v. uniformă.

ȚINU s. 1. atitudine, port, poză, poziție, (livr.) alură, postură, (rar) stațiune. (Are o ~ corectă a corpului.) 2. atitudine, comportare, purtare, (înv.) tarz. (O ~ manierată, fără reproș.) 3. îmbrăcăminte. (~ de sărbătoare.) 4. uniformă. (Ofițer în ~ de paradă.)

Intrare: ținută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținu
  • ținuta
plural
  • ținute
  • ținutele
genitiv-dativ singular
  • ținute
  • ținutei
plural
  • ținute
  • ținutelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ținu, ținutesubstantiv feminin

  • 1. Poziție pe care o dă cineva corpului său. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mergea în pas cu toți cei din jurul lui, avea însă o ținută ciudată: umbla cam într-o parte și puțin cam pe spate. SADOVEANU, O. VIII 41. DLRLC
    • format_quote Tonul, ținuta, mișcările, toate la el sînt de comediant. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
    • 1.1. Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Are o ținută rezervată. DLRLC
      • format_quote Întotdeauna m-a minunat înfățoșarea dureros de ridicolă ce o dă unei ținute grave lipsa cravatei. BART, S. M. 45. DLRLC
  • 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lîngă mine stă un cetățean cu ținută îngrijită. SAHIA, U.R.S.S. 92. DLRLC
    • format_quote În cîteva salturi sui scara spre cabină și-și schimbă ținuta. BART, S. M. 102. DLRLC
    • format_quote O notă antiestetică caracteriza toată ființa sa aparentă. Se vedea bine că Mary suferea de ținuta bărbatului ei. D. ZAMFIRESCU, R. 12. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Costum, uniformă, îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.2. Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. DLRLC
      • format_quote Marea ținută și mantaua se dă dorobanțului de către guvern. I. IONESCU, M. 268. DLRLC
      • format_quote ironic Îmi placi astăzi, Anico!... Văd că te-ai pus în mare ținută. C. PETRESCU, Î. II 173. DLRLC
    • 2.3. Mică ținută = uniformă sau îmbrăcăminte de serviciu. DLRLC
      • format_quote Mica ținută să și-o facă singur. I. IONESCU, M. 268. DLRLC
    • 2.4. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, cu o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Un diplomat mongol în ținută de seară, cu decorații. STANCU, U.R.S.S. 74. DLRLC
    • 2.5. Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în timpul campaniei. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. fonetică; fonologie Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ținuta consoanei «p» din cuvântul «apă» este momentul când canalul bucal este închis pentru articularea acestei consoane. DLRLC
  • 4. muzică Facultatea de a prelungi un sunet. DN
  • 5. marină Calitate a unei nave, a unei ancore de a se fixa bine de fundul apei. MDN '00
etimologie:
  • vezi ține (după limba franceză tenue). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.