opțiuni
  • info
7 definiții pentru țircăl

Explicative DEX

țircăl sn [At: GS 14r/7 / V: (înv) ~cul, (reg) ~clu (Pl: ~cluri), ~culă sf, țirc, țir (Pl și: țiruri) / Pl: ~e / E: ger Zirkel] 1 (Reg) Unealtă asemănătoare cu compasul, având diferite întrebuințări, mai ales în dulgherie Si: (reg) țărcălam1 (1). 2 (Reg; îf țir) Custură mică cu care se sapă flori la căpățânile roților. 3 (Îvr; îf țircul) Cerc1 (1). 4 (Reg) Partea superioară în formă de semicerc la unele oberlihturi.

țir4 sn vz țircăl

țirc3 sn vz țircăl corectat(ă)

țirclu sn vz țircăl

țircul sn vz țircăl

țirculă2 sf vz țircăl

Arhaisme și regionalisme

țircăl, țircăle, s.n. (reg.) 1. compas folosit în dulgherie; țărcălam. 2. cerc.

Intrare: țircăl
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircăl
  • țircălul
plural
  • țircăle
  • țircălele
genitiv-dativ singular
  • țircăl
  • țircălului
plural
  • țircăle
  • țircălelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țirclu
  • țirclul
plural
  • țircluri
  • țirclurile
genitiv-dativ singular
  • țirclu
  • țirclului
plural
  • țircluri
  • țirclurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircul
  • țirculul
plural
  • țircule
  • țirculele
genitiv-dativ singular
  • țircul
  • țirculului
plural
  • țircule
  • țirculelor
vocativ singular —
plural —
țirculă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țirculă
  • țircula
plural
  • țircule
  • țirculele
genitiv-dativ singular
  • țircule
  • țirculei
plural
  • țircule
  • țirculelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țirc
  • țircul
plural
  • țircuri
  • țircurile
genitiv-dativ singular
  • țirc
  • țircului
plural
  • țircuri
  • țircurilor
vocativ singular —
plural —
țir3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țir
  • țirul
  • țiru‑
plural
  • țiruri
  • țirurile
genitiv-dativ singular
  • țir
  • țirului
plural
  • țiruri
  • țirurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țircăl, țircălesubstantiv neutru

  • 1. regional Unealtă asemănătoare cu compasul, având diferite întrebuințări, mai ales în dulgherie. MDA2
    sinonime: țărcălam
  • 2. regional (În forma țir) Custură mică cu care se sapă flori la căpățânile roților. MDA2
  • 3. învechit rar (În forma țircul) Cerc. MDA2
    sinonime: cerc
  • 4. regional Partea superioară în formă de semicerc la unele oberlihturi. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.