opțiuni
  • info

9 definiții pentru țiuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIUIT, țiuituri, s. n. Faptul de a țiui; sunet prelung și ascuțit; țiuitură. [Pr.: ți-u-] – V. țiui.

ȚIUIT, țiuituri, s. n. Faptul de a țiui; sunet prelung și ascuțit; țiuitură. [Pr.: ți-u-] – V. țiui.

țiuit sn [At: LB / P: ți-u~ / Pl: ~uri / E: țiui] 1-2 (Producere a unui) sunet prelung și ascuțit, cu rezonanță metalică Si: țiuitură (1-2). 3 (Îe) ~ul urechilor (sau al urechii) Sunet continuu și ascuțit care pare a se auzi în urechi. 4-5 (D. vânt, furtună, ape etc.) (Producere a unui) zgomot ascuțit și puternic. 6-7 (D. unele păsări, animale, insecte) (Emitere a unor) sunete ascuțite, specifice.

ȚIUIT, țiuituri, s. n. Faptul de a țiui; sunet prelung și ascuțit, țiuitură. Auzi, în liniștea care-l înconjura, țiuitul țînțarilor intrați în cameră o dată cu amurgul. GALAN, B. I 65. Ascultînd țiuitul obuzelor, rosti... CAMILAR, N. I 263.

ȚIUIT ~uri n. 1) v. a Țiui. 2) Sunet caracteristic, produs de o ființă care țiuie. [Sil. ți-u-] /v. a țiui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țiuit (desp. ți-u-) s. n., pl. țiuituri

țiuit (ți-u-) s. n., pl. țiuituri

țiuit s. n. (sil. ți-u-), pl. țiuituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIUIT s. v. țiuitură.

ȚIUIT s. piuit, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuitură, vîjîit, vîjîitură, (rar) piuială. (~ glonțului pe la urechea cuiva.)

Intrare: țiuit
  • silabație: ți-u-it info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiuit
  • țiuitul
  • țiuitu‑
plural
  • țiuituri
  • țiuiturile
genitiv-dativ singular
  • țiuit
  • țiuitului
plural
  • țiuituri
  • țiuiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiuit, țiuiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a țiui; sunet prelung și ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țiuitură
    • format_quote Auzi, în liniștea care-l înconjura, țiuitul țînțarilor intrați în cameră o dată cu amurgul. GALAN, B. I 65. DLRLC
    • format_quote Ascultînd țiuitul obuzelor, rosti... CAMILAR, N. I 263. DLRLC
etimologie:
  • vezi țiui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.