opțiuni
  • info

10 definiții pentru țiuitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIUITURĂ, țiuituri, s. f. Țiuit. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tură.

ȚIUITURĂ, țiuituri, s. f. Țiuit. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tură.

țiuitură sf [At: ISER / P: ți-u-i~ / Pl: ~ri / E: țiui + -itură] 1-2 Țiuit (1-2). 3 Zgomot ascuțit și puternic pe care îl face vântul Si: șuierătură.

ȚIUITURĂ, țiuituri, s. f. Sunet prelung și ascuțit; țiuit. Țiuiturile gloanțelor... se întăreau. CAMILAR, N. I 48. În liniștea care se întinse mi se păru că aud o țiuitură fină în ureche. DUNĂREANU, CH. 119. Scotea... niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110.

țiuitură f. sunet ascuțit și prelungit.

țiuitúră f., pl. ĭ. Sunet țiuit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țiuitură (desp. ți-u-i-) s. f., g.-d. art. țiuiturii; pl. țiuituri

țiuitură (ți-u-i-) s. f., g.-d. art. țiuiturii; pl. țiuituri

țiuitură s. f. (sil. ți-u-i-), g.-d. art. țiuiturii; pl. țiuituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIUITURĂ s. piuit, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, vâjâit, vâjâitură, (rar) piuială. (~ glonțului pe la urechea cuiva.)

ȚIUITURĂ s. piuit, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, vîjîit, vîjîitură, (rar) piuială. (~ glonțului pe la urechea cuiva.)

Intrare: țiuitură
țiuitură substantiv feminin
  • silabație: ți-u-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiuitură
  • țiuitura
plural
  • țiuituri
  • țiuiturile
genitiv-dativ singular
  • țiuituri
  • țiuiturii
plural
  • țiuituri
  • țiuiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiuitură, țiuiturisubstantiv feminin

  • 1. Sunet prelung și ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: piuială piuit piuitură vâjâială vâjâit șuierat șuierătură țiuit
    • format_quote Țiuiturile gloanțelor... se întăreau. CAMILAR, N. I 48. DLRLC
    • format_quote În liniștea care se întinse mi se păru că aud o țiuitură fină în ureche. DUNĂREANU, CH. 119. DLRLC
    • format_quote Scotea... niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110. DLRLC
etimologie:
  • Țiui + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.