4 definiții pentru țișnire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIȘNI vb. IV v. țîșni.

ȚÎȘNI, țîșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. V. răbufni. Sîngele țîșnea și gîlgîia pe prag. DUMITRIU, N. 63. Laptele bogat țîșnește din ugerele grase. SADOVEANU, O. I 50. Unde intră sonda, țîșnește ca berea de la butoiul cu presiune. C. PETRESCU, A. 548. ◊ (În contexte figurate) În asfințit, nourii se sparg deodată, și asupra Iezerului, prin spărturi, țîșnesc izvoarele sîngeroase ale amurgului de flăcări. SADOVEANU, O. III 686. ◊ Fig. Toată patima care mocnea de zile îndelungi... țîșnea prin luminile ochilor lui Ion. DUMITRIU, N. 191. ♦ A sări, a împroșca. Băltoacele țîșneau în pînze galbene de apă sclipitoare. DUMITRIU, N. 31. Călcînd de-a dreptul cu talpa, vîrtos, în gîrlele de unde țîșneau proaște de apă lutoasă. C. PETRESCU, A. R. 49. 2. A ieși, a sări pe neașteptate de undeva; a intra brusc undeva, a da buzna, a irupe. Flăcăul cel voinic țîșni pe ușă în urma controlorului, cu pumnii încleștați. DUMITRIU, N. 7. Ușa trosni, sări din clampă, și în birou țîșni un omuleț. GALAN, B. I 6. Iepurele țîșnește toamna dintre ierburi uscate. STANCU, D. 430. Husarii țîșnesc îngroziți de după garduri. CAMIL PETRESCU, U. N. 321. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. Ridicîndu-se... în două picioare, calul vru să țîșnească înainte. PREDA, Î. 139. Ca un șarpe, Mură a țîșnit în pieptul Saftei. GALACTION, O. I 73. Șalupa țîșni ca o săgeată sub forfoteala helicei. BART, E. 110. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere. Muguri noi țîșnesc din putregai, Înfrunzește și-nflorește țara. BENIUC, V. 80. Undeva, la spatele lor, după hornuri, țîșni lumina unei lanterne. CAMILAR, N. I 76. Din pămîntul rădăcinii, țîșniseră îndrăzneț cîteva vlăstare crude. C. PETRESCU, S. 14. Luminile țîșniră brusc în sala încinsă de căldură. REBREANU, R. I 201. ◊ Fig. Din clopotul fierbinte al vieței celei noi, Țîșnește poezia adevărată, vie. DEȘLIU, G. 6. Din toate, așa cum le primea, țîșnea o bucurie ciudată, nouă. PREDA, Î. 69. ♦ (Despre sunete, zgomote) A domina. De afară se auzeau strigăte ce țîșneau deasupra murmurului mulțimii. DUMITRIU, N. 71. – Variantă: țișni (CREANGĂ, A. 6) vb. IV.

ȚIȘNI vb. IV. v. țîșni.

țișnì v. 1. a ieși cu putere și iuțeală vorbind de lichide, lumină, foc; 2. a izbucni: am țișnit odată cu țărna în cap CR. [Onomatopee: țiș! exprimând izbucnirea sgomotoasă mai ales a apelor curgătoare].

Intrare: țișnire
țișnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țișnire
  • țișnirea
plural
  • țișniri
  • țișnirile
genitiv-dativ singular
  • țișniri
  • țișnirii
plural
  • țișniri
  • țișnirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâșni, țâșnescverb

  • 1. unipersonal (Despre lichide, aburi) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sîngele țîșnea și gîlgîia pe prag. DUMITRIU, N. 63. DLRLC
    • format_quote Laptele bogat țîșnește din ugerele grase. SADOVEANU, O. I 50. DLRLC
    • format_quote Unde intră sonda, țîșnește ca berea de la butoiul cu presiune. C. PETRESCU, A. 548. DLRLC
    • format_quote figurat În asfințit, nourii se sparg deodată, și asupra Iezerului, prin spărturi, țîșnesc izvoarele sîngeroase ale amurgului de flăcări. SADOVEANU, O. III 686. DLRLC
    • format_quote figurat Toată patima care mocnea de zile îndelungi... țîșnea prin luminile ochilor lui Ion. DUMITRIU, N. 191. DLRLC
    • 1.1. Sări, împroșca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Băltoacele țîșneau în pînze galbene de apă sclipitoare. DUMITRIU, N. 31. DLRLC
      • format_quote Călcînd de-a dreptul cu talpa, vîrtos, în gîrlele de unde țîșneau proaște de apă lutoasă. C. PETRESCU, A. R. 49. DLRLC
  • 2. (Despre ființe) A ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Flăcăul cel voinic țîșni pe ușă în urma controlorului, cu pumnii încleștați. DUMITRIU, N. 7. DLRLC
    • format_quote Ușa trosni, sări din clampă, și în birou țîșni un omuleț. GALAN, B. I 6. DLRLC
    • format_quote Iepurele țîșnește toamna dintre ierburi uscate. STANCU, D. 430. DLRLC
    • format_quote Husarii țîșnesc îngroziți de după garduri. CAMIL PETRESCU, U. N. 321. DLRLC
    • 2.1. A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: porni
      • format_quote Ridicîndu-se... în două picioare, calul vru să țîșnească înainte. PREDA, Î. 139. DLRLC
      • format_quote Ca un șarpe, Mură a țîșnit în pieptul Saftei. GALACTION, O. I 73. DLRLC
      • format_quote Șalupa țîșni ca o săgeată sub forfoteala helicei. BART, E. 110. DLRLC
  • 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Muguri noi țîșnesc din putregai, Înfrunzește și-nflorește țara. BENIUC, V. 80. DLRLC
    • format_quote Undeva, la spatele lor, după hornuri, țîșni lumina unei lanterne. CAMILAR, N. I 76. DLRLC
    • format_quote Din pămîntul rădăcinii, țîșniseră îndrăzneț cîteva vlăstare crude. C. PETRESCU, S. 14. DLRLC
    • format_quote Luminile țîșniră brusc în sala încinsă de căldură. REBREANU, R. I 201. DLRLC
    • format_quote figurat Din clopotul fierbinte al vieței celei noi, Țîșnește poezia adevărată, vie. DEȘLIU, G. 6. DLRLC
    • format_quote figurat Din toate, așa cum le primea, țîșnea o bucurie ciudată, nouă. PREDA, Î. 69. DLRLC
    • 3.1. Despre sunete, zgomote: domina. DLRLC
      sinonime: domina
      • format_quote De afară se auzeau strigăte ce țîșneau deasupra murmurului mulțimii. DUMITRIU, N. 71. DLRLC
etimologie:
  • țâșt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.