6 definiții pentru țâțâire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâțâire sf [At: LB / V: (înv) țițăi~ / Pl: ~ri / E: țâțâi2] 1 (D. unele insecte, păsări și animale) Emitere a unor sunete caracteristice, repetate, ascuțite, scurte și tremurătoare. 2 Tremurare din cauza fricii. 3 Înfiorare. 4 Teamă. 5 (D. oameni) Emitere a unui sunet asemănător cu un „ț” prelungit, exprimând mirarea, îndemnul etc. 6 Sorbire zgomotoasă a unui lichid. 7 (Reg) Poftă acută de mâncare sau de băutură. 8 Sunet tremurător, cu vibrații scurte, lipsite de adâncime, emis de un instrument cu coarde.

ȚÂȚÂI, țâțâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale și insecte) A țârâi2 (2). 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. 3. A tremura. ◊ Expr. A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. – Onomatopee.

A ȚÂȚÂI țâțâi intranz. 1) (despre unele insecte sau animale) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei. 2) (despre persoane) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelung. 3) pop. A fi cuprins de tremur; a tremura. ◊ A-i ~ cuiva inima a tremura de frică. /țâț + suf. ~âi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țâțâi vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țâțâi, 3 sg. și pl. țâțâie, imperf. 3 sg. țâțâia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚÂȚÂI vb. v. tremura, țârâi.

Intrare: țâțâire
țâțâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțâire
  • țâțâirea
plural
  • țâțâiri
  • țâțâirile
genitiv-dativ singular
  • țâțâiri
  • țâțâirii
plural
  • țâțâiri
  • țâțâirilor
vocativ singular
plural
țițăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâțâi, țâțâiverb

  • 1. unipersonal (Despre animale și insecte) A țârâi (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țârâi
    • format_quote Cîțiva greieri poeți țîțîiau la lună, urcați pe coviltirele căruțelor. GALACTION, O. I 270. DLRLC
    • format_quote Scripcariul are mustețe lungi și încrestate; dacă-l prinzi și-l pui la ureche, țițiește; de aceea se numește scripcari. MARIAN, INS. 101. DLRLC
    • format_quote Am o scroafă cu purcei: de prind pe unul, toți țițiesc (Lanțul). GOROVEI, C. 197. DLRLC
    • 1.1. (Despre instrumente cu coarde) A țârâi (4.). DLRLC
      sinonime: țârâi
      • format_quote Nu țîțăi ca diblele. MAT. FOLK. 1594. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și țîțîi mirat din buze. După aceea, speriat de cele spuse, înlemni ca butucul. CAMILAR, N. I 79. DLRLC
    • format_quote Vizitiul țîțîi la cai. REBREANU, R. II 69. DLRLC
  • 3. Tremura. DEX '09 DEX '98
    sinonime: tremura
    • diferențiere figurat (Despre inimă, de obicei cu o determinare cauzală) A palpita (de frică, de nerăbdare etc.). DLRLC
    • chat_bubble A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, familiar, fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Un nărod slab la minte... de-mi țîțîie inima în tot ceasul să nu dea foc la casă. C. PETRESCU, R. DR. 21. DLRLC
      • format_quote Pîndea chipul magistratului și-i țîțîia inima în el de teamă să nu-l audă. POPA, V. 190. DLRLC
      • format_quote Rămase nedumerit, uitîndu-se la birjarul de pe capră, căruia îi țîțîia inima de frică. D. ZAMFIRESCU, R. 85. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.