opțiuni
  • info

14 definiții pentru țărcui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂRCUI, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui.

țărcui1 vt [At: F (1877), 374 / Pzi: ~esc / E: + -ui] 1 A închide de jur împrejur cu o îngrăditură Si: a împrejmui, a îngrădi, (reg) a țărcălui1 (3). 2 A da ocol Si: a înconjura. 3 A adăposti vitele, oile într-un țarc (3).

țărcui2 vi [At: MARIAN, O. II, 55 / V: să~ / Pzi: 3 ~ește / E: țarcă1 + -ui] (Trs; d. țarcă1) A țărcăi.

ȚĂRCUI, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui.

ȚĂRCUI, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la animale) A închide, a adăposti într-un țarc. De prin șure ori de prin țarini... mînate din urmă, toate [vitele] erau adunate și țărcuite departe de sat. ANGHEL, PR. 109. 2. A împrejmui, a îngrădi. Am ajuns într-o poiană țărcuită larg de sălcii vechi. SADOVEANU, A. L. 139. Hai, copii, la cei stejari, Să tăiem niscaiva pari, Țara să ne-o țărcuim Și de iezme s-o ferim. ALECSANDRI, P. P. 246.

A ȚĂRCUI ~iesc tranz. 1) (vite, oi etc.) A închide într-un țarc. 2) A prevedea cu un țarc (de jur împrejur); a îngrădi. /țarc + suf. ~ui

țărcuì v. a îngrădi, a ocroti: țara să ne-o țărcuim și de iezme s’o ferim. POP.

țărcuĭésc v. tr. (d. țarc). Rar. Îngrădesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țărcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiesc, 3 sg. țărcuiește, imperf. 1 țărcuiam; conj. prez. 1 sg. să țărcuiesc, 3 să țărcuiască

țărcui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiesc, imperf. 3 sg. țărcuia; conj. prez. 3 să țărcuiască

țărcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiesc, imperf. 3 sg. țărcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. țărcuiască

țărcui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiesc, conj. țărcuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚĂRCUI vb. v. împrejmui, închide, înconjura, îngrădi.

țărcui vb. v. ÎMPREJMUI. ÎNCHIDE. ÎNCONJURA. ÎNGRĂDI.

Intrare: țărcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țărcui
  • țărcuire
  • țărcuit
  • țărcuitu‑
  • țărcuind
  • țărcuindu‑
 singular plural
  • țărcuiește
  • țărcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țărcuiesc
 (să)
  • țărcuiesc
  • țărcuiam
  • țărcuii
  • țărcuisem
a II-a (tu)
  • țărcuiești
 (să)
  • țărcuiești
  • țărcuiai
  • țărcuiși
  • țărcuiseși
a III-a (el, ea)
  • țărcuiește
 (să)
  • țărcuiască
  • țărcuia
  • țărcui
  • țărcuise
plural I (noi)
  • țărcuim
 (să)
  • țărcuim
  • țărcuiam
  • țărcuirăm
  • țărcuiserăm
  • țărcuisem
a II-a (voi)
  • țărcuiți
 (să)
  • țărcuiți
  • țărcuiați
  • țărcuirăți
  • țărcuiserăți
  • țărcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țărcuiesc
 (să)
  • țărcuiască
  • țărcuiau
  • țărcuiră
  • țărcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țărcui, țărcuiescverb

popular
  • 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De prin șure ori de prin țarini... mînate din urmă, toate [vitele] erau adunate și țărcuite departe de sat. ANGHEL, PR. 109. DLRLC
  • 2. prin generalizare Împrejmui, închide, înconjura, îngrădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împrejmui închide înconjura îngrădi
    • format_quote Am ajuns într-o poiană țărcuită larg de sălcii vechi. SADOVEANU, A. L. 139. DLRLC
    • format_quote Hai, copii, la cei stejari, Să tăiem niscaiva pari, Țara să ne-o țărcuim Și de iezme s-o ferim. ALECSANDRI, P. P. 246. DLRLC
etimologie:
  • Țarc + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.