5 definiții pentru Anagallis (gen de plante)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNTEIOARĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scânteioa s. f., g.-d. art. scânteioarei; pl. scânteioare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂNTEIOA s. 1. v. scânteiuță. 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scânteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scânteie, sclipeț, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Commelina communis) (reg.) atârnătoare, ghețișoară, cheița-raiului.

SCÂNTEIOA s. v. bănuț, părăluță.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANAGALLIS L. SCÎNTEUȚĂ, fam. Primulaceae. Gen originar de pe tot globul, pînă la 24 specii, erbacee, anuale, bienale sau perene, în formă de tufă, tulpină frunzoasă, frunze nedivizate. Flori (caliciul crestat pînă la bază, cu 5 sepale înguste, corolă rotată, scurtă, tubul aproape lipsește, 5 stamine libere) albe, roșietice, albastre, pedunculate, în axa frunzei, uneori în ciorchine rar. Fruct, capsulă cu numeroase semințe.

Intrare: Anagallis (gen de plante)
Anagallis (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Anagallis