DISPROSIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor care se găsește în compoziția unor aliaje magnetice speciale. – Din fr. dysprosium.

disprosiu sns [At: ENC. TEHN. I, 78 / P: ~si-u / E: fr dysprosium] (Chm) Element chimic trivalent din familia lantanidelor.

DISPROSIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor. – Din fr. dysprosium.

DISPROSIU s.n. Element trivalent din familia pămînturilor rare. [Pron. -siu. / < fr. dysprosium].

DISPROSIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. dysprosium)

disprosiu [siu pron. sĭu] s. n., art. disprosiul; simb. Dy

disprosiu [siu pron. sĭu] s. n., art. disprosiul; simb. Dy

disprosiu s. n. [-siu pron. -siu], art. disprosiul

DISPRÓSIU (< fr. {i}; {s} gr. dysprositos „inaccesibil”) s. n. Element chimic (Dy; nr. at. 66, m. at. 162,50, p. t. 1.475°C, p. f. 2.600°C) din familia lantanoidelor. În combinații funcționează trivalent. Intră în compoziția unor aliaje magnetice speciale. A fost descoperit de Lecoq de Boisbaudran, în 1886.

Dy, simbol chimic pentru disprosiu.