32 de definiții pentru abate (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABATE2, abat, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție inițială, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ Refl. și tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. Refl. și intranz. A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toană, un capriciu; a i se năzări. 4. Tranz. A întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. A doborî la pământ. – Lat. abbattere, (4, 5) din fr. abattre.

abate2 v [At: DOSOFTEI, V. S. 242/1 / Pzi: abat / E: lat abbatere] 1-2 vtr A (se) îndepărta de la un drum, de la o direcție Si: a devia. 3-10 vtr (Fig) A (se) îndepărta de la o normă, de la o linie de conduită sau de judecată etc. 11 (Spc; îe) A se ~ din (sau de la) vorbă A face digresiuni. 12-14 vr A se opri (în treacăt) undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 15-16 vri (D. fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A veni (cu putere) pe neașteptate. 17 vti (Ccd) A-i trece prin minte Si: a apuca, a cășuna, a năzări, a veni. 18 vi (îvr; fig; urmat de o construcție finală introdusă prin pp „de”) A-și da silința.

abate3 vt [At: ALECSANDRI, P. III, ap. DA ms / Pzi: abat / E: fr abattre] (Frm) 1 A culca pe pământ Si: a doborî. 2 (Fig) A deprima.

abáte2 vb. III. 1 tr., intr., refl. A (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală. Abătură cătră stînga, la mănăstire, și poposiră tocmai la slujba de sară (SADOV.). ♦ fig. A (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gîndire etc. Mi se pare că te-ai abătut de la subiect (SADOV.). 2 refl. A se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). Rebegiți de frig, ne abatem pe la Neculai Moraru (VLAH.). 3 refl. (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce pe neașteptate (cu forță). Uluit mai mult de năvala de lovituri ce se abătuseră asupra lui..., se gîndea cum s-ar putea furișa mai la o parte (REBR.). 4 refl., intr. A-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări. De-mi va abate vrodată să-mi vînd moșia, am gînd să pun în publicație (c. NEGR.). 5 tr. A întrista, a deprima, a descuraja. Vestea l-a abătut. 6 tr. (calc. după fr. „abattre”) A doborî (la pămînt). Năprasnica secure... abate toți copacii (ALECS.). ♦ (refl.) A cădea. Arabul e-n viață și calul sosește, Dar vai, cînd s-oprește, S-abate jos mort! (MACED.). • prez.ind. abát. /lat. abbattĕre; cf. și fr. abattre.

*ABATE3 (-at) I vb. tr. A doborî: moartea … abate și pe cel tare și pe cel slab (ALECS.). II vb. refl. A se năpusti: peste cîte-va minute un adevărat potop s’abate vijelios asupra noastră (VLAH.) [fr. abattre].

ABATE2 (-at) I vb. tr. 1 A înlătura, a da la o parte, a depărta din drum, din direcțiunea pe care o urmează cineva, spre care se îndreaptă ceva: Ercule se puse de abătu din matca lor două rîuri (ISP.); vîntul alunga norii și abătea grindina în alte părți; prov.: Ce vînt te-a abătut pe-aici? se zice văzînd pe cineva sosind întrun loc unde nu te-ai fi așteptat să vie 2 fig.: ~ de la datorie; an început... a face vuet... ca doară l-or ~ de la citit (SB.). II vb. intr. 1 A trece printr’un loc, părăsind drumul apucat: a vrut s’abată din drumul mare și so ia pe sub deal la dreapta (CAR.) 2 A coti: abatem la stînga și urcăm pe podișuri verzi înnecate de soare (VLAH.) 3 A-i ~, a-i veni o dorință, un gînd neașteptat, a-i trece prin minte (să facă ceva): la vîrsta de patruzeci de ani îi abătuse să se însoare (NEGR.); mă-si i-a abătut să nască tocmai despre ziuă (CAR.). III vb. refl. 1 A se depărta din drumul apucat, a lua o altă direcțiune, spre a se opri în treacăt într’un loc, a se da în lături: sa abătut la stînga; prov. din calea bețivului și Hristos sa abătut 2 fig. A se ~ de la datorie, din calea cea dreaptă, din calea Domnului; din cuvîntul lui nu se abătea (ISP.) [lat. abbattěre].

*ABATE1 sm. 1 Superiorul unei abații, stareț, egumen (în Franța, Italia) (🖼 5) 2 Om al bisericii (în genere); preot [it.].

ABATE2, abat, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ Refl. și tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. Refl. și intranz. A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toană, un capriciu; a i se năzări. 4. Tranz. A întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franțuzism) A doborî la pământ. – Lat. abbattere, (4, 5) din fr. abattre.

ABATE2, abat, vb. III. 1. Refl. (Determinat uneori prin «din drum», «din cale») A părăsi direcția pe care o avea și a lua altă direcție; fig. (urmat de determinări introduse prin prep. «de la») a se depărta de la o linie de conduită sau de gîndire, de la o normă sau o regulă fixă. Abătîndu-se din drum, a vizitat ruinele cetății.Mi se pare că te-ai abătut de la subiect. SADOVEANU, N. F. 8. ♦ Tranz. Demascarea și zdrobirea devierii de dreapta a arătat forța partidului, capacitatea sa de a lichida cu fermitate orice încercare de a-l abate de pe drumul marxism-leninismului, de pe drumul apărării intereselor oamenilor muncii și al luptei pentru fericirea poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 697. Vînturi dușmănoase... abat navigatorii spre prăpăstii de apă. BARANGA, V, A. 9. Văzînd baba că nu poate abate pe ficiorașul său din voia lui, i-au gătit merinde de ducă. SBIERA, P. 141. ◊ Intranz. Abătură cătră stîngă, la mănăstire, și poposiră tocmai la slujba de sară, între lumini și cîntări. SADOVEANU, B. 69. Abatem la stingă și urcăm pe podișuri verzi, înecate de soare. VLAHUȚĂ, O. A. II 149. A doua zi, mergînd iarăși cu vitele la păscut, abătu din drum și dete iarăși pe la copaciul cu pricina. ISPIRESCU, L. 231. ◊ (Rar, subiectul este drumul) Pe drumul care abate din șosea încoace se aud venind pași de cai. CARAGIALE, O. I 290. ♦ (Cu privire la ochi, căutătură etc.) A întoarce. Nu-ți abate ochii; taina ce-mi ascunzi e prea ușoară. DAVILA, V. V. 82. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe la» sau «prin») A se opri în treacăt într-un loc sau la cineva, uneori apucînd pe alt drum. Trebuia să găsesc numai vreme potrivită ca să mă abat o zi prin părțile astea. SADOVEANU, M. C. 118. Rebegiți de frig, ne abatem pe la Neculai Moraru, să ne mai încălzim. VLAHUȚĂ, O. A. 387. ◊ (Eliptic) Dacă aș ști anume la ce baltă..., m-aș abate călare. SADOVEANU, N. F. 86. Tranz. fact. Ce vînt te-a abătut pe la noi? Intranz. (Rar) Au și plecat după leac, abătînd iarăși pe la Ileana Cosînțana. SBIERA, P. 29. 3. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A veni, a cădea pe neașteptate. După perioada ploilor de primăvară, pe Bărăgan se abătuseră valuri neobișnuite de căldură. MIHALE, O. 489. Afară, vîntul nopții s-abătu pe la geamuri, le cercă dacă-s bine prinse, apoi fugi mai departe, chiuind. DUNĂREANU, CH. 112. Aristide, uluit mai mult de năvala de lovituri ce se abătuseră asupra lui, îngrămădit printre bocancii și opincile țăranilor, se gîndea cum s-ar putea furișa mai la o parte și apoi să se facă nevăzut. REBREANU, R. II 131; Fig. Cînd s-a abătut peste lume viforul celui dinții război, erau mai puțini [din neamul Roșculeștilor]: SADOVEANU, P. M. 39. Mă pișcau de spate și de ceafă o întreagă republică de furnici, peste a căror țară se abătuse – se vede – o margine din poalele nesfîrșit de lungi ale mantalei mele. HOGAȘ, M. N. 11. ♦ Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i trece prin minte, a-i cășuna, a i se năzări. Niță Stanciu e pus la toate muncile. Trage de el și unul și altul. E și la cheremul bucătăreselor. Cui îi abate ceva își aduce aminte de el. PAS, L. I 97. Mai dăunăzi îi abătuse strigoaicei ca să-mi puie coarne de fier, ca pe vremea veche. ALECSANDRI, T. I 337. 4. Tranz. A doborî, a culca la pămînt. Încarcă, Joe, cerul tău Cu nouri în mînie! Ș-asemenea unui copil Ce-abate scaiul pe poteci, Deprinde-ți apriga mînie Trăsnind stejari și piscuri reci! CERNA, P. 78. Crud e cînd intră prin stejari Năprasnica secure De-abate toți copacii mari Din falnica pădure! ALECSANDRI, P. A. 205. ♦ Refl. A cădea. Se abătu cu fața la pămînt: cu mîinile întinse pe lîngă cap, înaintă pînă la picioarele bătrînului. SADOVEANU, O. I 277. Arabul e-n viață și calul sosește, Dar vai, cînd s-oprește, S-abate jos mort! MACEDONSKI, O. I 16.

ABATE2, abat, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată etc.). 2. Refl. A se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). ♦ Tranz. A aduce. Ce vînt te abate pe la noi? 3. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A veni, a cădea pe neașteptate (cu furie, cu forță). ♦ Intranz. A-i trece ceva prin minte. Îi abătuse strigoaicei ca să-mi puie coarne de fier (ALECSANDRI). 4. Tranz. A-l descuraja, a-l deprima, a-l mîhni. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franțuzism) A culca la pămînt; a doborî. Năprasnica secure... abate toți copacii (ALECSANDRI). ♦ Refl. (Rar) A cădea. Se abătu cu fața la pămînt (SADOVEANU). – Lat. abbattere, (5) fr. abattre.

ABATE vb. III. 1. tr., refl., intr. A (se) îndepărta de la o direcție, normă, linie de conduită etc. 2. tr. A doborî. 3. refl. A se năpusti, a cădea. [Cf. fr. abatire, it. abbattere].

abate2 vb. I. tr., refl. a (se) îndepărta de la o direcție, o normă, o linie de conduită. II. tr. a doborî, a culca la pământ. III. refl. a se năpusti (asupra). IV. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se năzări. (< lat. abbattere, fr. abattre)

abate2, abat, vb. III. 1. Tr. și refl. A (se) îndepărta (de la o direcție, fig.) de la o normă, de la o linie de conduită. 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii) A veni pe neașteptate, cu putere.

A SE ABATE mă abat intranz. 1) A-și schimba direcția inițială. ~ din drum. 2) (despre persoane) A se opri (pentru o vizită scurtă), renunțând la traseul inițial; a trece. 3) (despre fenomene ale naturii) A veni pe neașteptate (și cu putere). /<fr. abattre, lat. abbattere

A ABATE abat 1. tranz. 1) A îndepărta de la o direcție inițială sau de la o anumită normă morală. 2) (persoane) A face să se abată. 2. intranz. (despre intenții, gânduri etc.) A-i trece prin minte; a-i veni pe neașteptate. /<fr. abattre, lat. abbattere

abate v. 1. a depărta, a înlătura: a abate un car din drum; 2. a-i veni cuiva pe neașteptate (o dorință, un gând): ce-i abătuse? 3. a se depărta: se abate din cale; fig. se abate dela subiect; 4. a se opri în treacăt: se abătu la colibă; 5. (galicism) a doborî, a se precipita: timpuri ce abateți tot pe pământ BOL.; pe simțirea-mi dureroasă s’abate dorul greu AL. [Lat. ABBATTERE: sensul 5 după fr. abattre].

*ABĂTUT2 adj. 1 p. ABATE3 2 Slăbit, istovit, doborît de o boală, de o suferință, vlăguit: ~ă de mîhnire și cu nădejdea în inimă, ajunse la o căsuță (ISP.) [fr. abattu].

ABĂTUT1 adj. p. ABATE2 ¶¶ contr. NEABĂTUT.

abát, abătút, a abáte v. tr. (lat. pop. abbatíere, it. abáttere, fr. obattre, sp. abatir pg. abater. V. bat. Fac să-șĭ schimbe drumu saŭ direcțiunea: a abate un pîrăŭ, (fig.) a abate pe cineva de la răŭ V. refl. Mă daŭ în lăturĭ, îmĭ schimb drumu pe la: înturnîndu-se acasă, s’a abătut și pe la noĭ. Fig. A-ți abate ceva, a-ți cășuna, a-ți veni o dorință subită: ĭ-a abătut să plece. I-a abătut ca luĭ Drăgoĭ de oaste, l-a apucat o dorință súbită. – Barb. după fr.: a abate, a doborî; a se abate, a se ofili. V. deviez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abate1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abat, 2 sg. abați, 3 sg. abate; conj. prez. 1 sg. să abat, 3 să aba; ger. abătând; part. abătut

abate2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abat, 1 pl. abatem, 2 pl. abateți, imperf. 3 sg. abătea; conj. prez. 3 să abată; imper. 2 sg. abate, 2 pl. abateți; part. abătut

abate vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abat, 1 pl. abatem; conj. prez. 3 sg. și pl. abată; part. abătut

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABATE vb. 1. v. devia. 2. a se depărta, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (S-a ~ de la subiect.) 3. a da, a se opri, a trece. (Se ~ în drum și pe la el.) 4. a distrage, a sustrage. (Gândurile îl ~ de la lucru.) 5. v. contraveni.

ABATE vb. v. apuca, cășuna, năzări, veni.

ABATE vb. 1. a devia, a muta, a schimba. (~ cursul unei ape.) 2. a se depărta, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (S-a ~ de la subiect.) 3. a da, a se opri, a trece. (Se ~ în drum și pe la el.) 4. a sustrage. (Gîndurile îl ~ de la lucru.) 5. a călca, a contraveni, a încălca, a nesocoti, a viola, (înv.) a o păși, a sparge, a stropși, a știrbi. (Se ~ de la o lege.)

abate vb. v. APUCA. CĂȘUNA. NĂZĂRI. VENI.

A (se) abate ≠ a (se) îndrepta

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

abate (abat, abătut), vb.1. A doborî la pămînt, a dărîma, a da jos. – 2. A devia, a îndepărta. – 3. A schimba drumul. – 4. (Refl.) A se opri. – 5. A se grăbi, a face tot ce este cu putință. – 6. A trece cuiva ceva prin minte, a i se năzări (cu pron. în dat.). – Mr. abat, istr. abotu < Lat. abbattĕre (cuvînt probabil tîrziu, care apare doar în Legea Salică), sau mai curînd formație internă a rom., plecînd de la a bate (Pușcariu 2; REW 11). DAR explică sensul 1 ca galicism și pe celelalte ca împrumut din sl. biti „a bate” și „a ciocăni”. Ambele opinii par discutabile, căci biti nu este suficient pentru a explica toate sensurile rom. care, pe de altă parte, s-ar putea explica foarte bine plecîndu-se de la cuvintele romanice (cf. Gamillscheg, abat). – Der. abătător, adj. (muncitor); abatere, s. f. (deviere, anomalie); abătut, adj. (deviat, deprimat, melancolic). – Din rom. provine sb. abati „a devia”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

abate, abat, v.t.r. 1. (t.) A aduna, a strânge, a direcționa: „Și p-acela l-o mânat / S-abată oile-n sat. / Când oile le-abătea / Ei mare lege-i făcea” (Lenghel, 1985: 220). 2. (r.) A se aduna, a se însoți; a se căsători. – Lat. abbattere (DER, DEX). ■ Cuv. rom. > sb. abati „a devia” (DER).

abate, abat, vb. intranz., refl. – 1. A aduna, a strânge, a direcționa: „Și p-acela l-o mânat / S-abată oile-n sat. / Când oile le-abătea / Ei mare lege-i făcea” (Lenghel, 1985: 220). 2. (refl.) A se aduna, a se însoți, a se căsători. – Lat. abbattere (Șăineanu, DER, DEX). Cuv. rom. > sb. abati „a devia” (DER).

abate, abat, vb. intranz., refl. – 1. A aduna, a strânge, a direcționa: „Și p-acela l-o mânat / S-abată oile-n sat. / Când oile le-abătea / Ei mare lege-i făcea” (Lenghel 1985: 220). 2. (refl.) A se aduna, a se însoți, a se căsători. – Lat. abbattere.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUIDQUID DELIRANT REGES, PLECTUNTUR ACHIVI (lat.) orice le trăznește prin minte regilor se abate pe capul grecilor – Horațiu, „Epistulae”, I, 2, 14. Oamenii simpli au de suferit de pe urma nechibzuinței monarhilor.

Intrare: abate (vb.)
verb (VT606)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abate
  • abatere
  • abătut
  • abătutu‑
  • abătând
  • abătându‑
singular plural
  • abate
  • abateți
  • abăteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abat
(să)
  • abat
  • abăteam
  • abătui
  • abătusem
a II-a (tu)
  • abați
(să)
  • abați
  • abăteai
  • abătuși
  • abătuseși
a III-a (el, ea)
  • abate
(să)
  • aba
  • abătea
  • abătu
  • abătuse
plural I (noi)
  • abatem
(să)
  • abatem
  • abăteam
  • abăturăm
  • abătuserăm
  • abătusem
a II-a (voi)
  • abateți
(să)
  • abateți
  • abăteați
  • abăturăți
  • abătuserăți
  • abătuseți
a III-a (ei, ele)
  • abat
(să)
  • aba
  • abăteau
  • abătu
  • abătuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abate, abatverb

  • 1. tranzitiv reflexiv intranzitiv A (se) îndepărta de la o direcție inițială. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM DN
    sinonime: devia
    • format_quote Abătîndu-se din drum, a vizitat ruinele cetății. DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM DN
      • format_quote Mi se pare că te-ai abătut de la subiect. SADOVEANU, N. F. 8. DLRLC
      • format_quote Demascarea și zdrobirea devierii de dreapta a arătat forța partidului, capacitatea sa de a lichida cu fermitate orice încercare de a-l abate de pe drumul marxism-leninismului, de pe drumul apărării intereselor oamenilor muncii și al luptei pentru fericirea poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 697. DLRLC
      • format_quote Vînturi dușmănoase... abat navigatorii spre prăpăstii de apă. BARANGA, V, A. 9. DLRLC
      • format_quote Văzînd baba că nu poate abate pe ficiorașul său din voia lui, i-au gătit merinde de ducă. SBIERA, P. 141. DLRLC
      • format_quote Abătură cătră stînga, la mănăstire, și poposiră tocmai la slujba de sară, între lumini și cîntări. SADOVEANU, B. 69. DLRLC
      • format_quote Abatem la stînga și urcăm pe podișuri verzi, înecate de soare. VLAHUȚĂ, O. A. II 149. DLRLC
      • format_quote A doua zi, mergînd iarăși cu vitele la păscut, abătu din drum și dete iarăși pe la copaciul cu pricina. ISPIRESCU, L. 231. DLRLC
      • format_quote rar Pe drumul care abate din șosea încoace se aud venind pași de cai. CARAGIALE, O. I 290. DLRLC
      • 1.1.1. Cu privire la ochi, căutătură etc.: întoarce. DLRLC
        sinonime: întoarce
        • format_quote Nu-ți abate ochii; taina ce-mi ascunzi e prea ușoară. DAVILA, V. V. 82. DLRLC
    • 1.2. reflexiv tranzitiv A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM
      sinonime: aduce
      • format_quote Trebuia să găsesc numai vreme potrivită ca să mă abat o zi prin părțile astea. SADOVEANU, M. C. 118. DLRLC
      • format_quote Rebegiți de frig, ne abatem pe la Neculai Moraru, să ne mai încălzim. VLAHUȚĂ, O. A. 387. DLRLC
      • format_quote eliptic Dacă aș ști anume la ce baltă..., m-aș abate călare. SADOVEANU, N. F. 86. DLRLC
      • format_quote tranzitiv factitiv Ce vînt te-a abătut pe la noi? DLRLC DLRM
      • format_quote intranzitiv rar Au și plecat după leac, abătînd iarăși pe la Ileana Cosînțana. SBIERA, P. 29. DLRLC
    • chat_bubble prin specializare A se abate din (sau de la) vorbă = a face digresiuni. MDA2
  • 2. reflexiv (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent; a veni, a cădea pe neașteptate, a se năpusti. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM DN
    sinonime: năpusti
    • format_quote După perioada ploilor de primăvară, pe Bărăgan se abătuseră valuri neobișnuite de căldură. MIHALE, O. 489. DLRLC
    • format_quote Afară, vîntul nopții s-abătu pe la geamuri, le cercă dacă-s bine prinse, apoi fugi mai departe, chiuind. DUNĂREANU, CH. 112. DLRLC
    • format_quote Aristide, uluit mai mult de năvala de lovituri ce se abătuseră asupra lui, îngrămădit printre bocancii și opincile țăranilor, se gîndea cum s-ar putea furișa mai la o parte și apoi să se facă nevăzut. REBREANU, R. II 131. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd s-a abătut peste lume viforul celui dintîi război, erau mai puțini [din neamul Roșculeștilor]. SADOVEANU, P. M. 39. DLRLC
    • format_quote figurat Mă pișcau de spate și de ceafă o întreagă republică de furnici, peste a căror țară se abătuse – se vede – o margine din poalele nesfîrșit de lungi ale mantalei mele. HOGAȘ, M. N. 11. DLRLC
  • 3. reflexiv intranzitiv A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toană, un capriciu; a i se năzări. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM MDN '00
    • format_quote Niță Stanciu e pus la toate muncile. Trage de el și unul și altul. E și la cheremul bucătăreselor. Cui îi abate ceva își aduce aminte de el. PAS, L. I 97. DLRLC
    • format_quote Mai dăunăzi îi abătuse strigoaicei ca să-mi puie coarne de fier, ca pe vremea veche. ALECSANDRI, T. I 337. DLRLC DLRM
  • 4. intranzitiv învechit rar figurat A-și da silința. MDA2
  • 5. tranzitiv Deprima, descuraja, mâhni, întrista. DEX '09 MDA2 DLRM
    • format_quote Vestea l-a abătut. DEX '09 DLRM
  • 6. tranzitiv A doborî la pământ. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM DN
    sinonime: doborî
    • format_quote Încarcă, Joe, cerul tău Cu nouri în mînie! Ș-asemenea unui copil Ce-abate scaiul pe poteci, Deprinde-ți apriga mînie Trăsnind stejari și piscuri reci! CERNA, P. 78. DLRLC
    • format_quote Crud e cînd intră prin stejari Năprasnica secure De-abate toți copacii mari Din falnica pădure! ALECSANDRI, P. A. 205. DLRLC DLRM
  • 7. reflexiv rar Cădea. DLRLC DLRM DN
    sinonime: cădea
    • format_quote Se abătu cu fața la pămînt: cu mîinile întinse pe lingă cap, înaintă pînă la picioarele bătrînului. SADOVEANU, O. I 277. DLRLC DLRM
    • format_quote Arabul e-n viață și calul sosește, Dar vai, cînd s-oprește, S-abate jos mort! MACEDONSKI, O. I 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.