13 definiții pentru abdicare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABDICARE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.V. abdica.

ABDICARE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.V. abdica.

abdicare sf [At: MAIORESCU, D. I, 34 / Pl: ~cări / E: abdica] 1 Renunțare la tron a unui monarh. 2-3 Renunțare la o acțiune, o activitate (în fața unor greutăți).

abdicáre s.f. 1 Renunțare la tron. Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București și abdicarea lui Bibescu... sunt consemnate zi cu zi (GHICA). 2 Fig. Renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților). • pl. -ări. /v. abdica.

*ABDICARE, *ABDICAȚIUNE, *ABDICAȚIE sf. Faptul de a abdica; părăsirea unei însărcinări, renunțare la tron, la puterea supremă [fr.< lat.].

ABDICARE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica; renunțare la tron. Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București și abdicarea lui Bibescu și toate peripețiile cîte au avut loc la 1848... sînt consemnate zi cu zi, oară cu oară în ziarele publicate în tot timpul guvernului provizoriu. GHICA, S. A. 164.

ABDICARE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.

ABDICARE s.f. Acțiunea de a abdica și rezultatul ei. [< abdica].

abdicare f. renunțare la tron. Cele mai cunoscute abdicări au fost: a lui Carol Quintu în 1556, a lui Napoleon I în 1814, a lui Cuza în 1866, și a lui Milan, regele Serbiei, în 1889. Cele mai recente sunt abdicarea împăratului german Wilhelm II și a țarului Bulgariei Ferdinand (ambele în 1918).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abdicare s. f., g.-d. art. abdicării; pl. abdicări

abdicare s. f., g.-d. art. abdicării; pl. abdicări

abdicare s. f., g.-d. art. abdicării; pl. abdicări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABDICARE s. (POL.) (înv.) prostire. (~ unui monarh.)

ABDICARE s. (înv.) prostire. (~ unui monarh.)

Intrare: abdicare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abdicare
  • abdicarea
plural
  • abdicări
  • abdicările
genitiv-dativ singular
  • abdicări
  • abdicării
plural
  • abdicări
  • abdicărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abdicare, abdicărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a abdica; renunțare la tron. DEX '09 MDA2 DEXI DLRLC DLRM DN
    sinonime: prostire
    • format_quote Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București și abdicarea iui Bibescu și toate peripețiile cîte au avut loc la 1848... sînt consemnate zi cu zi, oară cu oară în ziarele publicate în tot timpul guvernului provizoriu. GHICA, S. A. 164. DLRLC DEXI
  • 2. figurat Renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților). MDA2 DEXI
etimologie:
  • vezi abdica DEX '09 MDA2 DEXI DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.