21 de definiții pentru abis

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABIS, abisuri, s. n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă; genune, hău1. – Din fr. abysse, lat. abyssus.

ABIS, abisuri, s. n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă; genune, hău1. – Din fr. abysse, lat. abyssus.

abis sn [At: NEGRUZZI, S. I. 286 / Pl: ~uri / E: fr abysse, lat abyssus, ngr αβῖσος] Povârniș adânc, abrupt (lipsit de vegetație) situat, de obicei, într-o regiune muntoasă Si: genune, hău, prăpastie (1), (îvr) prăpădere, (îvr) prăpăstenie (1), (înv) precipițiu, (reg) praval (4)[1].

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

abís s.n. 1 (geomorf.) Deschizătură adîncă într-un platou sau într-un versant muntos, în special în căldare (căreia nu i se vede fundul); prăpastie, genune, hău. Susurul domol, prelung și nehotărît al tăcerii mute se ridică peste abisuri (HOG.). ◊ poet. Pădurea se cufundă într-o noapte oarbă, într-un abis negru ca păcura (SADOV.). ♦ fig. Latură profundă a unei stări, a unui fenomen, a unui proces, rămasă încă necunoscută; neant. Nu-i înțelegea abisul din suflet. 2 Depresiune a fundului oceanelor, cu adîncimi foarte mari. 3 fig. Distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental. Între cei doi era un abis.pl. -uri. /<fr. abysse, it. abisso, lat. abyssus, -i; cf. gr. ᾰβυσσος „fără fund”, „infinit”.

*ABIS (pl. -isuri) sn. 🌐 Prăpastie, adîncime fără fund; noian: Palidă și gânditoare, Luna iese din ~uri (D. ZAMF.) [lat.].

ABIS, abisuri, s. n. (Livresc) Prăpastie, adîncime mare. Valul Jatal... smulge ultimul catarg al corăbiei și o tîrăște apoi în abis. BOGZA, C. O. 349. Susurul domol, prelung și nehotărit al tăcerii mute se ridică peste abisuri, ca o cîntare fermecată de leagăn. HOGAȘ, M. N. 169. Marea nu putea fi mai turburată, valurile ei, mai mari decît vaporul, treceau unul după altul, lăsînd între ele un abis. BOLINTINEANU, O. 285. ◊ (Poetic) Pădurea se cufundă într-o noapte oarbă, într-un abis negru ca păcura. SADOVEANU, O. III 104. [Luna] umple de văpaie cereștile abisuri. ALECSANDRI, P. A. 167.

ABIS, abisuri, s. n. (Livresc) Adîncime mare; prăpastie. – Fr. abysse (lat. lit. abyssus).

ABIS s.n. (Liv.) Prăpastie; adîncime foarte mare. ♦ Regiune abisală. [< fr. abysse, cf. lat. abyssus, gr. abyssos].

abis s. n. 1. prăpastie, genune. ♦ parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr. abysse, lat. abyssos)

abis, abisuri. s.n. Prăpastie, adîncime.

ABIS ~uri n. Adâncime foarte mare; prăpastie; hău; genune; neant. /<fr. abysse, lat. abyssus

abis n. prăpastie foarte adâncă; fig. umple de văpaie cereștile abisuri AL.

*abís n., pl. urĭ și e (lat. abyssus, d. vgr. ábyssos, „fără fund”. Cp. cu beznă). Prăpastie, genune, mare adîncime (ca de ocean).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABIS s. adînc, prăpastie, (rar) noian, (livr.) genune, hău, (înv. și reg.) prăpăstenie, (prin Mold. și Olt.) prăval, (prin Transilv.) risipitură, (prin Maram. și Transilv.) stană, (înv.) beznă, fărăfund, precipițiu, tău. (A căzut în ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

abis, abisuri s. n. 1. Prăpastie, genune. 2. (Fig.) Întunericul adâncului; iad, ca locaș al demonilor (Luca, 8, 31), dar și al morților (Rom., 10, 7). – Din fr. abysse, lat. abysus (< gr. abissos).

ABÍS (< fr., lat.) s. n. Deschizătură adâncă într-un platou sau versant muntos (ex. în calcare); prăpastie, genune, hău.

Intrare: abis
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abis
  • abisul
  • abisu‑
plural
  • abisuri
  • abisurile
genitiv-dativ singular
  • abis
  • abisului
plural
  • abisuri
  • abisurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abis, abisurisubstantiv neutru

  • 1. adesea figurat Prăpastie adâncă; hău. DEX '09 MDA2 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Valul fatal... smulge ultimul catarg al corăbiei și o tîrăște apoi în abis. BOGZA, C. O. 349. DLRLC
    • format_quote Susurul domol, prelung și nehotărît al tăcerii mute se ridică peste abisuri, ca o cîntare fermecată de leagăn. HOGAȘ, M. N. 169. DLRLC
    • format_quote Marea nu putea fi mai turburată, valurile ei, mai mari decît vaporul, treceau unul după altul, lăsînd între ele un abis. BOLINTINEANU, O. 285. DLRLC
    • format_quote poetic Pădurea se cufundă într-o noapte oarbă, într-un abis negru ca păcura. SADOVEANU, O. III 104. DLRLC
    • format_quote poetic [Luna] umple de văpaie cereștile abisuri. ALECSANDRI, P. A. 167. DLRLC
    • 1.1. livresc Adâncime mare. DLRLC DLRM
    • 1.2. Parte profundă a unui fenomen, a unui proces. MDN '00
      sinonime: neant
    • 1.3. Depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari; regiune abisală. DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.