24 de definiții pentru abecedar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABECEDAR, abecedare, s. n. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ♦ Fig. Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarius, fr. abécédaire.

abecedar sn [At: NEGRUZZI, S. I, 7 / V: (îvp) ~ețe, ~ețadar, abițedar, abițidar / Pl: ~e / E: lat abecedarius, fr abecedaire] 1 Manual pentru învățarea scrisului și a cititului Si: (înv) azbucoavnă. 2 (Fig) Carte din care se învață noțiunile elementare ale unei discipline. corectat(ă)

abecedár s.n. 1 Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului. Era un abecedar cu slove de un palmac de mari (C. NEGR.). 2 Fig. (Carte care cuprinde) noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. Abecedarul politic. • pl. -e și (înv.) abețedár s.n. /<lat. abecedārius, abecedārium, fr. abécédaire, it. abbecedario.

*ABECEDAR (pl. -are) sn. 🖋 Carte din care se învață primele noțiuni de citire și scriere [fr.].

ABECEDAR, abecedare, s. n. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ◊ Fig. Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarium, fr. abécédaire.

ABECEDAR, abecedare, s. n. Manual care cuprinde noțiunile elementare pentru învățarea scrisului și cititului. Profesorul l-a cercetat și l-a cîntărit. I-a întins abecedarul și o tăbliță de ardezie. SADOVEANU, M. C. 66. Abia trecusem la partea a doua a abecedarului și n-aveam încă nimic din înțelegerea vieții. SAHIA, N. 21. Era un abecedar cu slove de un palmac de mari. NEGRUZZI, S. I 7.

ABECEDAR, abecedare, s. n. Manual care cuprinde noțiunile pentru învățarea scrisului și cititului. – Fr. abécédaire (lat. lit. abecedarius).

ABECEDAR s.n. Carte care cuprinde noțiunile elementare pentru învățarea scrisului și cititului. ♦ (Fig.) Primele noțiuni ale unei arte, ale unei meserii etc. [< lat. abecedarium, cf. germ. Abecedarium].

abecedar s. n. 1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului. 2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc. (< lat. abecedarius, fr. abécédaire)

abecedar, abecedare, s.n. Manual pentru învățarea scrisului și cititului.

ABECEDAR ~e n. 1) Manual pentru învățarea scrisului și cititului. 2) fig. Carte care cuprinde noțiunile elementare într-un domeniu de activitate. /<lat. abecedarius, fr. abécédaire

abecedar n. cărticică ce coprinde alfabetul spre a învăța pe copii să citească.

*abecedár n., pl. e (lat. abecedarium, adică „A, B, C, D, alfabet”). Carte de învățat a citi și a scrie. V. bucoavnă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abecedar s. n., pl. abecedare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABECEDAR s. (înv.) azbucoavnă, bucoavnă, bucvariu, silabar.

ABECEDAR s. (înv.) azbucoavnă, bucoavnă, buhvariu, silabar.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

abecedar (abecedare) s. n. – Manual elementar pentru învățarea scrisului și cititului. < Fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII), din abc (pronunțat abece), de unde var. ortografică ABCdar.

Intrare: abecedar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abecedar
  • abecedarul
  • abecedaru‑
plural
  • abecedare
  • abecedarele
genitiv-dativ singular
  • abecedar
  • abecedarului
plural
  • abecedare
  • abecedarelor
vocativ singular
plural
abețadar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abețadar
  • abețadarul
  • abețadaru‑
plural
  • abețadare
  • abețadarele
genitiv-dativ singular
  • abețadar
  • abețadarului
plural
  • abețadare
  • abețadarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N81)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abețe
  • abețeul
  • abețeu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • abețe
  • abețeului
plural
vocativ singular
plural
abițedar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abițedar
  • abițedarul
  • abițedaru‑
plural
  • abițedare
  • abițedarele
genitiv-dativ singular
  • abițedar
  • abițedarului
plural
  • abițedare
  • abițedarelor
vocativ singular
plural
abițidar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abițidar
  • abițidarul
  • abițidaru‑
plural
  • abițidare
  • abițidarele
genitiv-dativ singular
  • abițidar
  • abițidarului
plural
  • abițidare
  • abițidarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abecedar, abecedaresubstantiv neutru

  • 1. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului. DEX '09 DLRLC DLRM MDA2 DN
    • format_quote Profesorul l-a cercetat și l-a cîntărit. I-a întins abecedarul și o tăbliță de ardezie. SADOVEANU, M. C. 66. DLRLC
    • format_quote Abia trecusem la partea a doua a abecedarului și n-aveam încă nimic din înțelegerea vieții. SAHIA, N. 21. DLRLC
    • format_quote Era un abecedar cu slove de un palmac de mari. NEGRUZZI, s. I 7. DLRLC
    • 1.1. figurat Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. DEX '09 MDA2 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.