14 definiții pentru abscisă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSCISĂ, abscise, s. f. Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea].

ABSCISĂ, abscise, s. f. Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea].

abscisă sf [At: MAIORESCU, L. 173 / Pl: ~se / E: fr abscise, lat abscissa (linea)] (Mat) 1 Coordonată carteziană orizontală care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu. 2 Distanță pe o axă orientată de la origine la un punct fix.

*AB(S)CI (pl. -ise), ⦿ *ABSCIZĂ (pl. -ize) sf. 📐 Una din cele două coordonate prin care se determină pozițiunea unui punct într’un plan, cealaltă purtînd numele de ,,ordonată„. Abscisa este de fapt distanța de la un punct M la o axă OX a planului (”axa ordonatelor„), această distanță fiind socotită paralel cu o altă axă fixă OY (,,axa absciselor”). Punctul M are drept abscisă distanța AM sau OB și ca ordonată distanța BM sau OA (măsurate algebric) (🖼 7) [fr. < lat.].

ABSCISĂ, abscise, s. f. (Mat.) Segment orizontal de linie, de la punctul întretăierii axelor coordonate pînă la punctul căutat al ordonatei.

ABSCISĂ, abscise, s. f. Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. – Fr. abscisse (lat. lit. abscissa [linea]).

ABSCI s.f. (Mat.) Număr prin care se determină poziția unui punct pe o dreaptă orizontală care face parte dintr-un sistem de coordonate; coordonata respectivă. [Pron. -sci-să, pl. -se. / < fr. abscisse, cf. lat. abscissa – parte tăiată, porțiune].

absci s. f. 1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia. 2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct. (< fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

abscisă, abscise, s.f. Una dintre coordonatele carteziene, care alături de ordonată, servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu.

ABSCISĂ ~e f. Una dintre cele două linii care servesc la fixarea poziției unui punct pe un plan sau în spațiu, cealaltă numindu-se ordonată. [Sil. ab-sci-] /<fr. abscisse, lat. abscissa

*abscísă f., pl. e (lat. abscíssus, despărțit. V. scisiune). Geom. Una din cele doŭă coordinate rectiliniĭ (cea orizontală) care servește la determinarea unuĭ punct al unei curbe plane. – Fals -iză.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

absci s. f., g.-d. art. abscisei; pl. abscise

absci s. f., g.-d. art. abscisei; pl. abscise

absci s. f., g.-d. art. abscisei; pl. abscise

Intrare: abscisă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absci
  • abscisa
plural
  • abscise
  • abscisele
genitiv-dativ singular
  • abscise
  • abscisei
plural
  • abscise
  • absciselor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

absci, abscisesubstantiv feminin

  • 1. Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    • 1.1. Una dintre coordonatele carteziene, care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.