13 definiții pentru absoluțiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSOLUȚIUNE, absoluțiuni, s. f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când fapta imputată nu este prevăzută de lege sau când săvârșirea ei a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis.

absoluțiune sf [At: DA / V: ~ție / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr absolution, lat absolutio] Iertare a păcatelor acordată, de obicei, de papă.

*ABSOLUȚIUNE sf. 1 ⚖️ Judecată prin care nu se dă nici-o osîndă unui vinovat din pricină că legea nu prevede pedeapsă pentru delictul făptuit 2 Iertarea păcatelor, deslegare de păcate [fr. < lat.].

ABSOLUȚIUNE, absoluțiuni, s. f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis.

ABSOLUȚIUNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat cînd faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau cînd săvîrșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ți-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution].

absoluțiune s. f. 1. absolvire (2). 2. iertare a păcatelor (de către papă). (< fr. absolution, lat. absolutio)

ABSOLUȚIUNE ~i f. 1) Iertare de pedeapsă a unui acuzat. 2) Iertare a păcatelor (de către preot). /<lat. absolutio, ~onis

absoluți(un)e f. iertarea păcatelor (la Catolici).

*absoluțiúne f. (lat. absolútio, -ónis V. soluțiune). ĭertare, remisiune. Absolvare, terminarea unuĭ studiŭ, uneĭ învățăturĭ. – Și -uție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

absoluțiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. absoluțiunii; pl. absoluțiuni

absoluțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. absoluțiunii; pl. absoluțiuni

absoluțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. absoluțiunii; pl. absoluțiuni

Intrare: absoluțiune
absoluțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absoluțiune
  • absoluțiunea
plural
  • absoluțiuni
  • absoluțiunile
genitiv-dativ singular
  • absoluțiuni
  • absoluțiunii
plural
  • absoluțiuni
  • absoluțiunilor
vocativ singular
plural
absoluție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absoluție
  • absoluția
plural
  • absoluții
  • absoluțiile
genitiv-dativ singular
  • absoluții
  • absoluției
plural
  • absoluții
  • absoluțiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

absoluțiune, absoluțiunisubstantiv feminin

  • 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când fapta imputată nu este prevăzută de lege sau când săvârșirea ei a fost justificată. DEX '09 DN
    sinonime: absolvire
  • 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.