10 definiții pentru abțigui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABȚIGUI, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmărit; p. ext. a falsifica. – Et. nec.

abțigui [At: DEX2 / Pzi: ~esc / E: nct] 1 vr (Fam) A se îmbăta. 2 vt A da (cuiva) bătaie ușoară. 3 vt A face (cuiva) un rău. 4 vt A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit). 5 vt (Pex) A falsifica.

ABȚIGUI, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p. ext. a falsifica. – Et. nec.

ABȚIGUI, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face cuiva un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p. ext. a falsifica. – Et. nec.abțiguire s. f.; abțiguit, -ă adj.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abțigui vb. (sil. -gu-i), ind. prez. 1 sg. 3 pl. abțiguiesc

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABȚIGUI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

abțigui În mai multe rînduri ascultători la radio mi-au semnalat în scrisori cuvîntul familiar sau argotic a abțigui, atribuindu-i diferite înțelesuri: „a înșela”, „a bate”, iar reflexiv, „a se îmbăta”. Cuvîntul a fost înregistrat în CV, 1951, nr. 12, p. 37, din Băilești, cu înțelesul de „a înșela, a face ceva, cu șiretenie și îndemânare”. Dar exemplul de care e însoțit nu concordă cu definiția : mi-a făcut socoteala și mi-a abțiguit patru poli dintr-un condei. Judecînd după acest exemplu, înțelesul trebuie să fie „a sustrage, a șterpeli”. În acest caz etimologia e clară : germ. abziehen. Poate că pentru forma romînească s-a pornit de la substantivul german Abzug.

abțigui în ER, p. 51, am explicat prin germ. Abzug pe a abțigui „a înșela”, „a bate”, refl. „a se îmbăta”. Cuvîntul este mai răspîndit decît credeam eu: găsim apțiguit „amețit de băutură, afumat, cherchelit” din Balș (LR, VIII, 1, p. 61); abțaig „lucru de puțin folos; acte fără mare valoare cu care cineva încearcă să cîștige o cauză” și abțaigui „a se judeca, a intenta proces”, abțaiguială, „acțiunea de a abțaigui; morala, ceartă” din Rădăuți (Lex. reg. I, p. 97); hapțugui „a fura; a specula mărfuri; a aranja ceva” din Rădăuți (Lex. reg. I, p.117); abțigui „a se îmbăta”, abțiguit „beat, chefuit”, cu variantele abțugui, abțuguit (Udrescu). În AUT, 1965, 3, p. 111, Ștefan Binder explică pe abțaig prin germ. Akzept, iar pe habțugui ca derivat de la abțaig. Între timp am văzut altă posibilitate de explicare. în tinerețe am auzit adesea zicîndu-se (a face) hapțighevezn, de obicei la adresa evreilor, cu înțelesul de „afacere necorectă, înșelăciune”. Mi se pare clar că era vorba de verbele germane gehabt und gewesen. Vorbitorul necunoscător al germanei le-a dat sensul care îl interesa pe el (vezi, mai sus, Înțelesul cuvintelor expresive). De aici s-ar putea să fi apărut, prin scurtare, abțig- rădăcina lui abțigui. Evident, s-ar putea să se fi amestecat și Abzug.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

abțigui, abțiguiesc, vb. tranz, r. – 1. A lovi, a plesni. 2. A se turmenta, a se chercheli; a se îmbăta. – Et. nec. (MDA).

abțigui, abțiguiesc, vb. – 1. (tranz.) A lovi, a plesni. 2. (refl.) A se turmenta, a se chercheli; a se îmbăta. – Et. nec. (MDA).

Intrare: abțigui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abțigui
  • abțiguire
  • abțiguit
  • abțiguitu‑
  • abțiguind
  • abțiguindu‑
singular plural
  • abțiguiește
  • abțiguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abțiguiesc
(să)
  • abțiguiesc
  • abțiguiam
  • abțiguii
  • abțiguisem
a II-a (tu)
  • abțiguiești
(să)
  • abțiguiești
  • abțiguiai
  • abțiguiși
  • abțiguiseși
a III-a (el, ea)
  • abțiguiește
(să)
  • abțiguiască
  • abțiguia
  • abțigui
  • abțiguise
plural I (noi)
  • abțiguim
(să)
  • abțiguim
  • abțiguiam
  • abțiguirăm
  • abțiguiserăm
  • abțiguisem
a II-a (voi)
  • abțiguiți
(să)
  • abțiguiți
  • abțiguiați
  • abțiguirăți
  • abțiguiserăți
  • abțiguiseți
a III-a (ei, ele)
  • abțiguiesc
(să)
  • abțiguiască
  • abțiguiau
  • abțigui
  • abțiguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abțigui, abțiguiescverb

familiar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.