4 definiții pentru accentuațiune

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

accentuațiune sf [At: DA / P: ~tu-a-ți-u~ / Pl: ~ni / E: accentua + -țiune] 1-2 (Înv) Accentuare (1-2).

accentuați(un)e f. lucrarea și modul de a accentua, intonațiune.

*accentuațiúne f. (d. accentuéz). Acțiunea de a accentua, de a intona. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*ACCENTUARE, *ACCENTUAȚIUNE, *ACCENTUAȚIE sf. Faptul de a accentua [fr. accentuation].

Intrare: accentuațiune
accentuațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accentuațiune
  • accentuațiunea
plural
  • accentuațiuni
  • accentuațiunile
genitiv-dativ singular
  • accentuațiuni
  • accentuațiunii
plural
  • accentuațiuni
  • accentuațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

accentuațiune, accentuațiunisubstantiv feminin

etimologie:
  • accentua + -țiune. MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.