ACCES, (1) accesuri, (2) accese, s. n. 1. Posibilitate de a pătrunde, drept de a ajunge până într-un loc sau până la o persoană; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, șosea) de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să pătrundă undeva. 2. Ansamblu de tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă și care se repetă de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violentă (și trecătoare) a unei stări sufletești. – Din fr. accès, lat. accessus.

acces sn [At: MAIORESCU, D. II, 134 / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr accès, lat accesus] 1 Posibilitate de a ajunge la un loc sau la o persoană. 2 (Med) Tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă și care se repetă la anumite intervale. 3 Izbucnire violentă (și trecătoare) a unei stări sufletești.

*ACCES (pl. -ese) sn. 1 🩺 Întoarcerea, revenirea periodică a unei boale: ~ de tuse; ~ de nebunie ; ~ele de friguri prin care trecuse după naștere (BR.-VN.) ¶ 2 Fig. Izbucnire (a unei stări sufletești): ~ de bucurie; ~ de mînie [fr. < lat.].

ACCES, accese, s. n. 1. Posibilitatea de a pătrunde, drept de ajunge până într-un loc sau până la o persoană; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, șosea) de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să pătrundă undeva. 2. Ansamblu de tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă, și care se repetă de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violentă (și trecătoare) a unei stări sufletești. – Din fr. accès, lat. accessus.

ACCES¹ s. n. (Adesea în legătură cu verbele «a da» sau «a avea»; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «la») Posibilitate, drept de a ajunge pînă într-un loc sau pînă la o persoană. Programul junimist [avea ca scop]... oprirea lor [a maselor] de la o viață conștientă, care ar putea să le dezvolte spiritul de cercetare și de critică și deci să le dea acces la trebile statului. IBRĂILEANU, SP. CR. 102. Cale (sau drum sau șosea) de acces = drum prin care se poate ajunge într-un loc anumit. Șosea de acces în oraș.

ACCES¹ s. n. Posibilitate, drept de a ajunge pînă într-un loc sau pîna la o persoană. ◊ Cale (sau drum, șosea) de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc.- Fr. accès (lat. lit. accessus).

ACCES s.n. 1. Posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva. 2. (Med.) Simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli. ♦ (Fig.) Izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești. 3. (Cib.) Proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației. [Pron. ac-ces, pl. -se, -suri. / < fr. accès, cf. lat. accesus < accedere – a sosi, a ajunge].

ACCES s. n. ~ 3. (inform.) Proprietate a sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

ACCES¹ ~uri n. Posibilitate sau drept de a ajunge, de a pătrunde sau de a intra undeva. /< lat. accessus, fr. acces

acces n. 1. intrare: port de un acces ușor; 2. apucare de boală: acces de friguri; 3. fig. mișcare subită și trecătoare: acces de mânie.

*accés n., pl. e (lat. accéssus). Intrare: acces greŭ. Fig. Izbucnire, atac: acces de frigurĭ, de nebunie, de mînie. V. toană.

acces² (intrare) s. n., pl. accesuri

acces¹ (intrare) s. n., pl. accesuri

acces (intrare) s. n., pl. accese

acces, pl. accese (medicină), accesuri («intrări»)

acces, -se.

acces (-se), s. n. – Posibilitate de a pătrunde; intrare. Fr. accès. – Der. (din fr.) accesibil, adj.; accesoriu, adj.; accesorii, s. f. pl.; inaccesibil, adj.

ACCES s. 1. v. intrare. 2. v. criză.

ACCES s. 1. intrare. (Pe unde este ~ în uzină?) 2. (MED.) atac, criză, puseu, (astăzi rar) paroxism, (pop.) toană. (~ de hipertensiune.)

ACCES A (nu) avea (sau a (nu) da) acces = A (nu) avea permisiunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să patrundă undeva: Programul junimist [avea ca scop]... oprirea lor [a maselor] de la o viață conștientă, care ar putea să le dezvolte spiritul de cercetare și de critică și deci să le dea acces la trebile statului. (G. IBRĂILEANU)