23 de definiții pentru acoperământ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACOPERĂMÂNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (spec.) acoperiș. [Var: acoperemânt s. n.] – Acoperi + suf. -ământ (după coperământ).

acoperământ sn [At: CORESI, PS. 34 / V: ~rem~, (pop) co~[1] / E: acoperi + ~mânt] Ceea ce servește la acoperit Si: (îvr) acopereală.

  1. Coperământ are intrare separată cu multiple sensuri. — gall

ACOPERĂMÂNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemânt s. n.] – Acoperi + suf. -ământ (după coperământ).

ACOPERĂMÂNT ~inte n. 1) Obiect care servește la acoperit. 2) Parte de deasupra a unei clădiri, care o acoperă; acoperiș. /a acoperi + suf. ~ământ

ACOPEREMÂNT s. n. v. acoperământ.

ACOPEREMÂNT s. n. v. acoperământ.

acoperemânt sn vz acoperământ

ACOPEREMÎNT (pl. -minte, -mînturi) sn. 1 Ceea ce slujește spre a acoperi, spre a înveli; învelitoarea casei; adăpost: le-au crescut niște coarne că au fost străbătut prin podul casei pîn' peste ~ (VOR.) ; se odihniră și dormiră sub ~ul cerului (ISP.) ; ~ul capului, pălăria, căciula, tistimelul, mahrama, etc.; ~ul picioarelor, încălțămintea, ciorapii, etc. 2 Capac 3 pl. Cele trei văluri, din care două mai mici, cu care se acopere discul și potirul, și unul mai mare, numit „aer”, cu care se învelesc celelalte [👉 COPEREMÎNT].

ACOPERĂMÎNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. Acoperămîntul frunzișoarelor, încă neîmplinit, lăsa să străbată în jos – ca într-o cernere neregulată – mii de raze. MIHALE, O, 482. Frumos voinic a venit, sub acoperămîntul astei case. POPESCU, B. I 60. (În forma acoperemînt) Dar nu mai tăceți măi? că ia acuși trec cu picioarele prin păreți și ies afară cu acoperemîntul în cap, zise Lăți-Lungilă. CREANGĂ, P. 259, Casa era c-un acoperemînt țuguit, păreții erau de piatră mică, ca ceea cu care se pietruiesc fîntînile. EMINESCU, N. 51. ◊ Fig. Se odihniră și dormiră sub acoperămîntul cerului. ISPIRESCU, L. 162. – Variantă: acoperemînt s. n.

ACOPEREMÎNT s. n. v. acoperămînt.

ACOPEREMÎNT s. n. v. acoperămînt.

COPEREMÎNT s. n. v. acoperămînt.

ACOPERĂMÎNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemînt s. n.] – Din acoperi + suf. -(ă)mînt.

acoperemânt n. 1. ceeace acopere sau învelește; 2. adăpost: subt acoperemântul cerului. [Lat. COOPERIMENTUM].

acoperemînt n., pl. inte (d. a acoperi). Acoperiș (Mold.) Fig. Acoperire, protecțiune: trupe de acoperemînt.Vechĭ coper-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acoperământ s. n., pl. acoperăminte

acoperământ s. n., pl. acoperăminte

acoperământ s. n., pl. acoperăminte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACOPERĂMÂNT s. 1. v. acoperiș. 2. (BIS.) (înv. și pop.) pocrov, (înv.) pocrovăț, pocroveață. (~ pentru vasele liturgice.)

ACOPERĂMÎNT s. 1. acoperiș, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucămînt, (prin Olt.) astrucuș. (~ al unei case.) 2. (BIS.) (înv. și pop.) pocrov, (înv.) pocrovăț, pocroveață. (~ pentru vasele liturgice.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.

acoperămănt, acoperăminte, s.n. 1. Adăpost, acoperiș. 2. Capac (la lulea). – Din lat. co(o)perimentum „înveliș, capac” (Șăineanu, 1929); din acoperi + suf. (ă)mânt (DLRM, DEX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

acoperământ, acoperăminte s. n. 1. Ceea ce servește la acoperit; spec. acoperiș. ♦ Acoperământul Maicii Domnului = sărbătoare creștină la 1 octombrie, în amintirea arătării Sfintei Fecioare, în zilele împăratului Leon cel Înțelept, în bis. Vlahernelor din Constantinopol, unde se păstra veșmântul, omoforul și o parte a brâului Maicii Domnului. 2. (la pl.) Acoperămintele sfintelor vase = a) două bucăți mici de pânză pătrate, făcute din aceeași materie ca felonul, cu care se acoperă la proscomidie cinstitele daruri (discul și potirul) și care simbolizează scutecele de la nașterea lui Hristos sau giulgiurile de la înmormântarea Lui; acoperămintele mici; procovețe; b) bucată de pânză ceva mai mare cu care se acoperă ambele vase; sfântul aer. – Din acoperi + suf. -ământ.

Intrare: acoperământ
acoperământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperământ
  • acoperământul
  • acoperământu‑
plural
  • acoperăminte
  • acoperămintele
genitiv-dativ singular
  • acoperământ
  • acoperământului
plural
  • acoperăminte
  • acoperămintelor
vocativ singular
plural
acoperemânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperemânt
  • acoperemântul
  • acoperemântu‑
plural
  • acopereminte
  • acoperemintele
genitiv-dativ singular
  • acoperemânt
  • acoperemântului
plural
  • acopereminte
  • acoperemintelor
vocativ singular
plural
coperământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coperământ
  • coperământul
  • coperământu‑
plural
  • coperăminte
  • coperămintele
genitiv-dativ singular
  • coperământ
  • coperământului
plural
  • coperăminte
  • coperămintelor
vocativ singular
plural
coperemânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coperemânt
  • coperemântul
  • coperemântu‑
plural
  • copereminte
  • coperemintele
genitiv-dativ singular
  • coperemânt
  • coperemântului
plural
  • copereminte
  • coperemintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acoperământ, acoperămintesubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce servește la acoperit. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: acopereală
    • format_quote Acoperămîntul frunzișoarelor, încă neîmplinit, lăsa să străbată în jos – ca într-o cernere neregulată – mii de raze. MIHALE, O, 482. DLRLC
    • format_quote figurat Se odihniră și dormiră sub acoperămîntul cerului. ISPIRESCU, L. 162. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Parte de deasupra a unei clădiri, care o acoperă. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: acoperiș
      • format_quote Frumos voinic a venit, sub acoperămîntul astei case. POPESCU, B. I 60. DLRLC
      • format_quote Dar nu mai tăceți măi? că ia acuși trec cu picioarele prin păreți și ies afară cu acoperemîntul în cap, zise Lăți-Lungilă. CREANGĂ, P. 259, DLRLC
      • format_quote Casa era c-un acoperemînt țuguit, păreții erau de piatră mică, ca ceea cu care se pietruiesc fîntînile. EMINESCU, N. 51. DLRLC
etimologie:
  • Acoperi + sufix -ământ (după coperământ). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.