ACORDARE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda corect tonalitatea specifică a instrumentului. – V. acorda.

acordare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: acorda] 1 Realizare a unui acord gramatical Si: acordat¹ (1). 2 (Muz) Aducere a tonurilor unui instrument muzical la înălțimea corectă Si: acordaj, acordat¹ (2). 3 Oferire.

ACORDARE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda tonalitatea specifică a instrumentului. – V. acorda.

ACORDARE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. 1. Atribuire; aprobare, îngăduire. Acordare de credite. Acordarea unui răgaz. 2. Aducerea tonurilor unui instrument sau ale unui ansamblu de instrumente la aceeași înălțime (pa baza diapazonului). Acordarea instrumentelor din orchestră.

ACORDARE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda; atribuire; aprobare, îngăduire. ♦ Aducerea tonurilor unui instrument muzical sau ale unui ansamblu de instrumente la aceeași înălțime (pe baza diapazonului).

ACORDARE s.f. Acțiunea de a acorda; ♦ Variere a frecvenței proprii a unui sistem oscilant pentru a o face egală cu o altă frecvență; acordaj. [< acorda].

*acordáre f. Acțiunea de a acorda.

acordare s. f., g.-d. art. acordării; pl. acordări

acordare s. f., g.-d. art. acordării; pl. acordări

acordare s. f., g.-d. art. acordării; pl. acordări

ACORDARE s. 1. v. conferire. 2. (FIZ.) sintonizare. (~ unui aparat.). 3. v. înstrunare.

ACORDARE s. 1. atribuire, conferire, decernare. (~ unei distincții.) 2. (FIZ.) sintonizare. (~ unui aparat.) 3. (MUZ.) acordaj, înstrunare, (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.)

Acordare ≠ dezacordare

sunet (normal) de acordare v. camerton; diapazon (5); frecvență; hertz (Hz); înălțime (1); sunet.