2 definiții pentru aculturat
Explicative DEX
ACULTURA vb. tr. a face aculturația unui individ, a unui grup. (< fr. acculturer)
Ortografice DOOM
acultura vb. ind. prez. 3 sg. aculturează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: aculturat
aculturat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
aculturare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)