opțiuni
  • info

10 definiții pentru adulmecător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADULMECĂTOR, -OARE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin. – Adulmeca + suf. -ător.

ADULMECĂTOR, -OARE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin. – Adulmeca + suf. -ător.

adulmecător, ~oare a [At: CANTEMIR, ap. HEM 385 / V: (îvr) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: adulmeca + -tor] 1 (Rar) Care adulmecă. 2 (D. câini) Cu miros fin.

ADULMECĂTOR, -TOARE adj. sm. f. Care adulmecă: hulpea din fire este bună adulmecătoare (CANT.).

ADULMECĂTOR, -OARE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă. Cîinii lor atîta sînt de adulmecători, încît niciodată nu i-a înșelat. SEVASTOS, N. 37.

ADULMECĂTOR, -OARE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre cîini) cu miros fin, ager. – Din adulmeca + suf. -(ă)tor.

adulmecător a. care adulmecă.

adulmecătoriu a vz adulmecător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adulmecător (rar) adj. m., pl. adulmecători; f. sg. și pl. adulmecătoare

adulmecător (rar) adj. m., pl. adulmecători; f. sg. și pl. adulmecătoare

adulmecător adj. m., pl. adulmecători; f. sg. și pl. adulmecătoare

Intrare: adulmecător
adulmecător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulmecător
  • adulmecătorul
  • adulmecătoru‑
  • adulmecătoare
  • adulmecătoarea
plural
  • adulmecători
  • adulmecătorii
  • adulmecătoare
  • adulmecătoarele
genitiv-dativ singular
  • adulmecător
  • adulmecătorului
  • adulmecătoare
  • adulmecătoarei
plural
  • adulmecători
  • adulmecătorilor
  • adulmecătoare
  • adulmecătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
adulmecătoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulmecătoriu
  • adulmecătoriul
  • adulmecătorie
  • adulmecătoria
plural
  • adulmecătorii
  • adulmecătoriii
  • adulmecătorii
  • adulmecătoriile
genitiv-dativ singular
  • adulmecătoriu
  • adulmecătoriului
  • adulmecătorii
  • adulmecătoriei
plural
  • adulmecătorii
  • adulmecătoriilor
  • adulmecătorii
  • adulmecătoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adulmecător, adulmecătoareadjectiv

  • 1. rar Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîinii lor atîta sînt de adulmecători, încît niciodată nu i-a înșelat. SEVASTOS, N. 37. DLRLC
etimologie:
  • Adulmeca + sufix -ător. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.