AVOCAT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus.

avocat, ~ă smf [At: PRAV. (1814), 16 / V: adv~, (îvr; reg) advocatăr, arv~, arvocatăr,^[1] avrocatăr^[2], avuc~ / Pl: ~ați / E: fr avocat, lat advocatus] 1 Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică. 2 Persoană căreia i se dă dreptul de a apăra interesele sau de a reprezenta afacerile cuiva într-o instanță judecătorească. 3 (Îs) ~ public Reprezentant al Ministerului Public în fața unei instanțe. 4 (Irn) Persoană care se face apărătorul alteia sau al unui principiu, al unei teorii. 5 (Irn; îs) A se face (sau a fi) ~ul cuiva A lua în mod insistent apărarea cuiva. corectat(ă)

*AVOCAT... = ADVOCAT... [fr.].

AVOCAT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică celor interesați. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva. [Var.: advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus.

AVOCAT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are pregătirea și calitatea de a da consultații în chestiuni juridice și de a reprezenta pe împricinați înaintea instanțelor. Avocata se dădu la o parte și simți un frig cînd omul trecu pe lîngă dînsa. CAMILAR, N. II 164. Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. Tot satul, din zori pînă în noapte, se sfătuia în taină ce-i de făcut, cum o să se plîngă la judecată, cum să adune bani pentru avocat și în ce zi să plece. BUJOR, S. 131. – Variantă: advocat, -ă (BENIUC, V. 38. s. m. și f.

AVOCAT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are pregătirea și calitatea de a da consultații în chestiuni juridice și de a reprezenta pe împricinați în fața instanțelor. [Var.: advocat, -ă s. m. și f.] – Fr. avocat (lat. lit. advocatus).

AVOCAT, -Ă s.m. și f. Persoană care reprezintă pe împricinați înaintea instanțelor judecătorești și care îndeplinește unele dintre actele de procedură. [Var. advocat, -ă s.m.f. / < lat. advocatus, cf. germ. Advokat, it. avvocato, fr. avocat].

AVOCAT, -Ă s. m. f. persoană care are calitatea de a acorda asistență juridică. (< fr. avocat, lat. advocatus)

AVOCAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în drept care apără acuzații în fața justiției și care acordă asistență juridică celor interesați; apărător. /<fr. avocat, lat. advocatus, germ. Advokat

*avocát, V. advocat.

advocat, ~ă smf vz avocat

avrocatăr smf vz avocat

avucat smf vz avocat

ADVOCAT, -Ă s.m. și f. v. avocat.

avocatul poporului sint. s. 1991 (jur.; termen introdus o dată cu dezbaterile pe marginea Constituției postdecembriste) Persoană însărcinată să-i apere pe cetățeni de excesele de putere ale Administrației v. ombudsman

advocat m. cel ce pledează dinaintea tribunalelor.

*advocát și (ob.) avocát m. (lat. advocatus, chemat; it. avvocato, fr. avocat). Cel care te apără la judecată. Fig. Cel care intervine p. altu. – Despre o femeĭe, se poate zice a(d)vocată. V. patron, vechil, jălbar și clănțăŭ.

avocat (jurist) s. m., pl. avocați; abr. av. (dar: Avocatul Poporului (instituție) s. propriu m.)

avocat (jurist) s. m., pl. avocați; abr. av.

avocat s. m., pl. avocați

avocat

avocat.

AVOCAT s. (JUR.) apărător, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil. (Și-a luat un ~ la proces.)

AVOCAT s. (JUR.) apărător, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil. (Și-a luat un ~ la proces.)

advocat (advocați), s. m. – Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică. – Var. avocat. Mr. avucat. < Lat. advocatus (sec. XIX). Contactul cu fr. avocat, it. avocato, a dat varianta fără d (și der. săi). Forma mr. provine direct din it. – Der. advocățesc, adj.; advocăție, s. f. (avocatură); advocățime, s. f. (adunare de advocați); advocatură, s. f.

Avocatul diavolului – se spune despre un critic răutăcios. Vine de la Advocatus diavoli, persoana însărcinată să conteste cererea unui candidat la canonizare în fața conclavului papal. În opoziție cu Advocatus dei (Avocatul Domnului), persoana care sprijinea o asemenea propunere. „În discuții este util uneori «avocatul diavolului», apărătorul unei păreri absurde, respinse de toți” (Lenin, Opere, vol. 9, pag. 214).

AVOCAT ciolănar, clănțău, cuvântător, jongler, maestru, predicator, prezentator.