21 de definiții pentru adăugare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogare, adăogire, adăugire s. f.] – V. adăuga.

ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogare, adăogire, adăugire s. f.] – V. adăuga.

adăugare sf [At: PANN, E IV, 40 / V: (înv) ~ogare / P: ~dă-u~ / Pl:~gări / E: adăuga] 1 Punere peste Si: adaos (1), adăugat1, (înv) adăosătură (1). 2 (Pfm; îlav) Cu ~ Pe deasupra, în plus. 3 Alăturare. 4 Alipire. 5 Anexare. 6 Continuare. 7 Sporire. corectat(ă)

ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a adăuga. – Variante: adăogare, adăogire, adăugire s. f.

ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Var.: adăogare, adăogire, adăugire s. f.]

ADĂOGARE s. f. v. adăugare.

ADĂOGIRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGIRE s. f. v. adăugare.

adaogere[1] sf vz adăugare

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adăogire[1] sf vz adăugire

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adăugire[1] sf vz adăugare

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adáugere și adáogere f. Vechĭ. Adăugare, sporire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adăugare (desp. -dă-u-) s. f., g.-d. art. adăugării; pl. adăugări

adăugare (-dă-u-) s. f., g.-d. art. adăugării; pl. adăugări

adăugare s. f. (sil. -dă-u-), g.-d. art. adăugării; pl. adăugări

adaug, adaugă 3, adauge 3 conj., adaus prt., adăugare inf. s., adăugând ger.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADĂUGARE s. (CHIM.) adiție. (~ unei substanțe într-un amestec.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADĂUGARE. Subst. Adăugare, adjoncțiune, adiționare, adiție (chim.); suplimentare, completare, makorare, mărire, mărit, întregire, sporire, creștere, înmulțire, complinire, împlinire; anexiune, anexare, atașare, alipire, legare, alăturare; includere, incluziune, înglobare, încorporare, inoculare, inoculație, inserție, înserare, grefă, grefon (med.), grefare, introducere, introducție (înv.). Adaos, supliment, spor, plus, surplus; anexă, accesoriu. Sufixare; prefixare, prefixație; afixație; aglutinare. Infix; sufix; prefix; afix; augment. Altoi, altoire, altoială (rar), altoit. Garnisire (fam.). Garnitură, condiment. Ornamentare, decorare, împodobire. Ornament, decor, podoabă. Adj. Adiționat; împlinit, întregit, înmulțit, majorat, crescut, anexat, anex, alăturat, alipit; suplimentar, complementar, accesoriu, adițional; atașabil, augmentativ; aglutinant. Vb. A adăuga, a adiționa, a completa, a complementa, a pune în plus, a face o completare, a complini, a împlini, a întregi; a anexa, a atașa, a alătura, a alipi, a lipi, a lega; a include, a îngloba, a încorpora, a introduce, a insera, a grefa, a inocula; a suplimenta, a spori, a majora, a mări, a augmenta. A sufixa; a prefixa. A altoi. A ornamenta, a orna, a garnisi (fam.), a condimenta. A se completa, a se întregi, a se alipi, a se atașa, a se alătura, a se lipi, a se aglutina, a adera; a (se) spori, a crește, a se majora, a se mări. Adv. În plus, pe deasupra, mai mult, și, încă, mai, inclusiv. V. acumulare, adunare, creștere, dimensiune, includere.

Intrare: adăugare
adăugare substantiv feminin
  • silabație: a-dă-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugare
  • adăugarea
plural
  • adăugări
  • adăugările
genitiv-dativ singular
  • adăugări
  • adăugării
plural
  • adăugări
  • adăugărilor
vocativ singular
plural
adăogare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogare
  • adăogarea
plural
  • adăogări
  • adăogările
genitiv-dativ singular
  • adăogări
  • adăogării
plural
  • adăogări
  • adăogărilor
vocativ singular
plural
adăogire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogire
  • adăogirea
plural
  • adăogiri
  • adăogirile
genitiv-dativ singular
  • adăogiri
  • adăogirii
plural
  • adăogiri
  • adăogirilor
vocativ singular
plural
adăugire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugire
  • adăugirea
plural
  • adăugiri
  • adăugirile
genitiv-dativ singular
  • adăugiri
  • adăugirii
plural
  • adăugiri
  • adăugirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adaogere
  • adaogerea
plural
  • adaogeri
  • adaogerile
genitiv-dativ singular
  • adaogeri
  • adaogerii
plural
  • adaogeri
  • adaogerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adăugare, adăugărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi adăuga DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.