AGHIOTANT, aghiotanți, s. m. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant. – Cf. rus. adiutant.

aghiotant sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/9 / V: (înv) adiut- / P: aghi-o~ / Pl: ~nți / E: cf rs адьданть] Ofițer atașat unui comandant sau unui șef într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar Si: adjutant.

*AGHIOTANT = ADJUTANT.

AGHIOTANT, aghiotanți, s. m. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant.[Pr.: -ghi-o-] – Cf. rus. adiutant.

AGHIOTANT, aghiotanți, s. m. (Ieșit din uz) Ofițer sau subofițer atașat pe lîngă un comandant militar. Gîgîlicea Ionel, care făcea pe aghiotantul lui Grigoraș, venea fugind de-i scăpăra opincuțele și vestind că «vin soldații!». BUJOR, S. 172. După cîteva zile de ședere în Cotroceni, unde venea tot orașul să ne vadă și să ne aducă hrană, într-o noapte veni un aghiotant al lui Omer-Pașa, cu șapte trăsuri brașovene, și ne anunță că este ordin să plecăm îndată. BOLINTINEANU, O. 263. – Pronunțat: a-ghi-o- și a-ghio-.

AGHIOTANT, aghiotanți, s. m. (Ieșit din uz) Ofițer sau subofițer atașat pe lîngă un comandant militar. [Pr.: -ghi-o-] – Rus. adjutant.

AGHIOTANT s.m. Adjutant. [Cf. rus. adjutant, fr. aide de camp].

aghiotant m. pop. V. adiutant.

*aghiotánt, V. adjutant.

adiutant sm vz aghiotant

adiutant m. ofițer sau subofițer însărcinat să ajute pe un superior, [fr. adjudant, printr’un intermediar rusesc (rostit popular aghiotant)].

aghiotant (desp. -ghio-) s. m., pl. aghiotanți

aghiotant (-ghio-) s. m., pl. aghiotanți

aghiotant s. m. (sil. -ghio-), pl. aghiotanți

aghiotant.

aghiotant, aghiotanți s. m. (intl.) 1. hoț începător 2. complice la o crimă