AGITAȚIE, agitații, s. f. 1. Faptul de a se agita; mișcare intensă încoace și încolo efectuată de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de neliniște excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). 3. (Și în sintagma agitație politică) Mijloc de înrâurire a conștiinței publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. [Var.: (înv.) agitațiune s. f.] – Din fr. agitation, lat. agitatio, -onis, (3) rus. aghitațiia.

agitație sf [At: NEGRUZZI, S. I, 295 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr agitation, lat agitatio, -onis, rs агйитацииа] 1 Mișcare intensă încolo și încoace efectuată de oameni, de vehicule etc. 2-4 Stare de neliniște excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). 5 (Șîs ~ politică) Mijloc de influențare a conștiinței publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. 6 (Chm; Fiz; îs) ~ moleculară Mișcare neregulată a moleculelor.

AGITAȚIE, agitații, s. f. 1. Mișcare intensă încoace și încolo de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de neliniște excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). 3. (Și în sintagma agitație politică) Mijloc de înrâurire a conștiinței publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. [Var.: (înv.) agitațiune s. f.] – Din fr. agitation, lat. agitatio, -onis (3) rus. aghitațiia.

AGITAȚIE², agitații, s. f. Stare de neliniște, de tulburare, de enervare, manifestată uneori prin mișcări grăbite și dezordonate. Mă cuprinde o agitație cumplită. CAMIL PETRESCU, U. N. 215. Nu știu cît s-ar fi prelungit coșmarul acesta, dacă o agitație nervoasă nu mă deștepta. NEGRUZZI, S. I 295. – Variantă: (învechit) agitațiune (GHICA, S. A. 151) s. f.

AGITAȚIE¹ s. f. Principal mijloc folosit de partidele comuniste și muncitorești, constînd dintr-o activitate sistematică, orală și scrisă (lămurire de la om la om, difuzare de lozinci, convorbiri în grup etc.), în scopul întăririi continue a legăturii cu masele, al educării lor politice și al mobilizării la lupta pentru construirea unei societăți noi, socialiste. Una dintre armele principale ale partidului este întotdeauna și pretutindeni agitația. STALIN, O. I 278. Munca de agitație este o îndatorire nu numai a activiștilor din aparatul de propagandă și agitație, ci a fiecărui membru de partid, indiferent de sarcinile speciale ce-i sînt încredințate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2653. ◊ Agitație vizuală = formă de agitație politică realizată prin gazete de perete și de stradă, panouri, fotomontaje, lozinci, expoziții, pavoazări, afișe, grafice. Punct de agitație = centru în care un grup de agitatori ai unei organizații politice desfășoară o muncă intensă de lămurire a cetățenilor din sectorul respectiv cu privire la unele probleme importante de actualitate. Punctele de agitație trebuie să devină centre puternice de lămurire a alegătorilor asupra tuturor problemelor în legătură cu alegerile. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2475. - Pronunțat: -ți-e.

AGITAȚIE², agitații, s. f. Stare de neliniște, de tulburare, de enervare (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). [Var.: (înv.) agitațiune s. f.] – Fr. agitation (lat. lit. agitatio, -onis).

AGITAȚIE¹ s. f. Principal mijloc folosit de partidele comuniste și muncitorești, constînd dintr-o activitate sistematică, orală și scrisă, în scopul întăririi continue a legăturii cu masele, al educării lor politice și al mobilizării la lupta pentru construirea societății socialiste. ◊ Punct de agitație = centru în care un grup de agitatori duc muncă de lămurire cu cetățenii din sectorul respectiv cu privire la unele probleme importante de actualitate. – Fr. agitation (lat. lit. agitatio, -onis); rus. agitacija.

AGITAȚIE s.f. 1. Mișcare prelungită (în sensuri diferite); clătinare, fluturare. 2. Stare de neliniște, de tulburare, de enervare. 3. Mijloc de mobilizare a maselor și de atragere a lor la realizarea unor scopuri revolutionare, progresiste sau reacționare, retrograde, și obiective imediate, exprimate și difuzate cu ajutorul unor variate forme de influențare politică. ◊ Punct de agitație = centru în care un grup de agitatori duc muncă de lămurire cu cetățenii în unele probleme de actualitate. [Var. agitațiune s.f. / cf. lat. agitatio, rus. agitațiia, fr. agitation].

AGITAȚIE s. f. 1. mișcare prelungită; clătinare. 2. stare de neliniște, de tulburare, de enervare. ◊ tumult, zarvă, răscoală. (< fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitațiia)

AGITAȚIE f. 1) Stare de neliniște sufletească; îngrijorare. 2) Activitate de mobilizare a maselor în scopul atragerii lor la realizarea unor idealuri. [G.-D. agitației; Sil. -ți-e ] /<fr. agitation, lat. agitatio, ~onis

agitațiune sf vz agitație

*AGITAȚUNE, *AGITAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) agita; mișcare încoace și încolo, clătinare, sguduire: ~a mării; ~a valurilor ¶ 2 Turburare, sbucium: D-na Champy era într’o stare de mare agitațiune (I.-GH.) ¶ 3 Ațîțare, întărîtare, revoltă, sguduiri politice: de cînd ne bucurăm de binefacerile regimului parlamentar, n’a trecut această țară printr’o agitație mai grozavă (CAR.) [fr. < lat.].

AGITAȚIUNE s.f. v. agitație.

agitați(un)e f. 1. mișcare neregulată și continuă: agitațiunea mării; 2. mișcare tumultoasă, turburare: a potoli o agitațiune; 3. fig. turburarea sufletului, neliniște.

*agitațiúne f. (lat. agitatio, -ónis). Mișcare prelungită și neregulată: agitațiunea măriĭ. Fig. Neliniște de suflet. Turburare: agitațiunea spiritelor. – Și -áție și -áre.

agitație (desp. -ți-e) s. f., art. agitația (desp. -ți-a), g.-d. art. agitației; pl. agitații, art. agitațiile (desp. -ți-i-)

agitație (-ți-e) s. f., art. agitația (-ți-a), g.-d. art. agitației; pl. agitații, art. agitațiile (-ți-i-)

agitație s. f. (sil. -ți-e), art. agitația (sil. -ți-a), g.-d. art. agitației; pl. agitații, art. agitațiile (sil. -ți-i-)

agitație

AGITAȚIE s. 1. clocot, frământare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, ( rar) zbuciumeală. (~ apelor ieșite din matcă.) 2. v. turbulență. 3. frământare, neastâmpăr, neliniște, zbucium, (livr.) impaciență. ( Stare de ~ sufletească.) 4. frământare, tulburare, vâlvă, zarvă. (Din nimic s-a stârnit o ~.) 5. v. înfrigurare. 6. v. forfotă.

AGITAȚIE s. 1. clocot, frămîntare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (~ apelor.) 2. (FIZ.) turbulență. (~ unui fluid.) 3. frămîntare, neastîmpăr, neliniște, zbucium, (livr.) impaciență. (Stare de ~.) 4. frămîntare, tulburare, vîlvă, zarvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 5. febrilitate, încordare, înfrigurare, neastîmpăr, neliniște, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.) 6. animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Era o ~ de nedescris.)

Agitație ≠ liniște