13 definiții pentru agrobiolog

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGROBIOLOG, -OGĂ, agrobiologi, -oge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în agrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din agrobiologie (derivat regresiv). Cf. rus. agrobiolog.

agrobiolog, ~o smf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 126, 9/2 / P: ~bi-o~ / Pl: ~i, ~e / E: agro + biolog] Specialist în agrobiologie.

AGROBIOLOG, -OGĂ, agrobiologi, -oge, s. m. și f. Specialist în agrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din agrobiologie (derivat regresiv). Cf. rus. agrobiolog.

AGROBIOLOG, agrobiologi, s. m. Specialist în agrobiologie. Această concepție fixistă, metafizică și antimaterialistă, conform căreia caracterele dobîndite de organismele vegetale și animale nu pot fi transmise din generație în generație, nu pot fi deci moștenite, a fost nimicită în urma descoperirilor experimentale și practice făcute de marele agrobiolog Miciurin și de elevii săi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 9/5.

AGROBIOLOG, agrobiologi, s. m. Specialist în agrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din agro- + biolog.

AGROBIOLOG, -Ă s.m.f. Specialist în agrobiologie. [< fr. agrobiologue].

AGROBIOLOG, -Ă s. m. f. specialist în agrobiologie. (< rus. agrobiolog)

AGROBIOLOG ~gi m. Specialist în agrobiologie. [Sil. -gro-bi-o-] /<fr. agrobiologue

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agrobiolog (desp. a-gro-bi-o-) s. m., pl. agrobiologi

agrobiolog (a-gro-bi-o-) s. m., pl. agrobiologi

agrobiolog s. m. (sil. -gro-bi-o-), pl. agrobiologi

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AGRO- „ogor, cîmpie, agrar, agricol”. ◊ gr. agros „ogor, cîmpie” > fr. agro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agro-.~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză1), s. f., totalitate a organismelor vegetale și animale din biotipul agricol; ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază acțiunea legilor biologice asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor; sin. biologie agricolă; ~cenoză (v. -cenoză1), s. f., zonă cultivată cu plante agricole; ~ecologie (v. eco-1 v. -logie1), s. f., disciplină care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra creșterii și productivității plantelor de cultură; sin. ecologie agrară; ~ecotip (v. eco1, v. -tip), s. n., ecotip rezultat în urma lucrărilor de ameliorare agrară; ~fil (v. -fil1), adj. (despre plante) care crește pe cîmpuri necultivate; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante de cultură; ~fitocenoză (v. fito-, v.-cenoză1), s. f., fitocenoză formată în terenurile cultivate; ~geolog (v. geo-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrogeologie; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a terenurilor cultivabile; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul factorilor de vegetație și ai mijloacelor tehnice de ameliorare; ~meteorolog (v. meteoro-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrometeorologie; ~meteorologie (v. meteoro- v. logie1), s. f., disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură; ~nom (v. -nom1), s. m. și f., specialist în agronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., ansamblu de cunoștințe teoretice și practice privind cultivarea sistematică a pămîntului; ~pedologie (v. pedo-2, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de creștere a fertilității terenurilor; ~tip (v. -tip), s. n., tipul soiului la plantele de cultură; ~zoocenoză (v. zoo-, v. -cenoză1), s. f., biocenoză a faunei agricole; ~zootehnie (v. zoo-, v. -tehnie), s. f., tehnică a cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice; sin. agrozootehnică.

Intrare: agrobiolog
  • silabație: a-gro-bi-o-log info
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agrobiolog
  • agrobiologul
  • agrobiologu‑
plural
  • agrobiologi
  • agrobiologii
genitiv-dativ singular
  • agrobiolog
  • agrobiologului
plural
  • agrobiologi
  • agrobiologilor
vocativ singular
  • agrobiologule
plural
  • agrobiologilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agrobiolog, agrobiologisubstantiv masculin
agrobiolo, agrobiologe / agrobioloa, agrobioloagesubstantiv feminin

  • 1. rar feminin Specialist în agrobiologie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX DETS
    • format_quote Această concepție fixistă, metafizică și antimaterialistă, conform căreia caracterele dobîndite de organismele vegetale și animale nu pot fi transmise din generație în generație, nu pot fi deci moștenite, a fost nimicită în urma descoperirilor experimentale și practice făcute de marele agrobiolog Miciurin și de elevii săi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 9/5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.