14 definiții pentru agrotehnică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agrotehnică sfs [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 112, 5/5 / E: agro- + tehnică] Știință a vegetației și mijloacelor de ameliorare a plantelor.

AGROTEHNICĂ s. f. Știință care studiază factorii de vegetație ai plantelor cultivate și metodele de a-i influența în scopul măririi recoltelor. Folosirea agrotehnicii înaintate aduce belșugul recoltei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2657.

AGROTEHNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu tehnica menținerii și creșterii fertilității pămîntului arabil.- Din agro- + tehnică.

AGROTEHNICĂ s.f. Știință care studiază tehnica menținerii și creșterii fertilității solului arabil. ♦ Totalitatea procedeelor de cultură care se aplică unei plante. [< rus. agrotehnika, cf. gr. agros – ogor, techne – meșteșug].

AGROTEHNICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul relațiilor dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. [G.-D. agrotehnicii] /<rus. agrotehnika

AGROTEHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f. adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii).

AGROTEHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii).

AGROTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrotehnică. II. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie. ◊ procedeele tehnice de cultivare a unei plante. (< fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agrotehnică (desp. a-gro-) s. f., g.-d. art. agrotehnicii

agrotehnică (a-gro-) s. f., g.-d. art. agrotehnicii

agrotehnică s. f. (sil. -gro-), g.-d. art. agrotehnicii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: agrotehnică
  • silabație: a-gro- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agrotehnică
  • agrotehnica
plural
genitiv-dativ singular
  • agrotehnici
  • agrotehnicii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agrotehnicăsubstantiv feminin

  • 1. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: agrologie
    • format_quote Folosirea agrotehnicii înaintate aduce belșugul recoltei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2657. DLRLC
    • 1.1. Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • limba rusă agrotehnika DEX '09 DEX '98 DN
  • agro- + tehnică MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.