AGRĂI, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – A³ + grăi (după germ. ansprechen, anreden).

agrăi vt [At: HEM 527 / Pzi: ~esc / E: a- + grăi cf ger anredere, ansprechen] (Reg) A adresa cuiva vorbe.

†AGRĂI (-ăesc) vb. intr. Tr.-Carp. 1 A se îndrepta cu vorba către cineva, a grăi cuiva; a zice: dar Ileana agrăia: pe-a cui seamă mă duci? (RET.) ¶ 2 ‡A vorbi: ce să putem cînta și ~ cineș plecîndu-se Domnului (COR.) [👉 GRĂI].

AGRĂI, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – A³ + grăi (după germ. ansprechen, anreden).

AGRĂI, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vorbi cuiva, a adresa cuiva vorba. El vrea s-o agrăiască, dar sînge, nu cuvinte, îi bîlbîie pe buză. COȘBUC, P. II 202. ◊ Intranz. Da Ileana agrăia: Pe-a cui seamă mă duci? RETEGANUL, P. III 21.

AGRĂI, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – Din a³ + grăi (după germ. ansprechen, anreden).

agrăĭésc v. intr. Cor. Grăĭesc, cuvîntez, vorbesc.

agrăi (a ~) (reg.) (desp. a-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agrăiesc, 3 sg. agrăiește, imperf. 1 agrăiam; conj. prez. 1 sg. să agrăiesc, 3 să agrăiască

agrăi (a ~) (reg.) (a-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agrăiesc, imperf. 3 sg. agrăia; conj. prez. 3 să agrăiască

agrăi vb. (sil. -gră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agrăiesc, imperf. 3 sg. agrăia; conj. prez. 3 sg. și pl. agrăiască

agrăi, agrăiesc, v.t. (reg.) 1. A avertiza, a preveni: „De păstorul de pe Rotunda îi plăcea și zânei și de multe ori zâna l-a agrăit să nu meargă la fete” (Bilțiu-Dăncuș, 2005:130). 2. A interpela (pe cineva), a se adresa cuiva: „Președintele composesoratului îi agrăiește cu cuvintele Cinstiți boieri!” (Bârlea, 1924: 462). – Din a- + grăi, cf. germ. reden – anreden / sprechen – ansprechen (DEX, DER).

agrăi, agrăiesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A avertiza, a preveni: „De păstorul de pe Rotunda îi plăcea și zânei și de multe ori zâna l-a agrăit să nu meargă la fete” (Bilțiu-Dăncuș, 2005:130). 2. A interpela (pe cineva), a se adresa cuiva: „Președintele composesoratului îi agrăiește cu cuvintele Cinstiți boieri!” (Bârlea, 1924: 462). – Din a- + grăi, cf. germ. reden – anreden / sprechen – ansprechen (DEX, DER).

agrăi, agrăiesc, vb. tranz. – 1. A interpela (pe cineva), a se adresa cuiva: „Președintele composesoratului îi agrăiește cu cuvintele Cinstiți boieri!” (Bârlea 1924: 462). – Din a- + grăi, cf. germ. reden – anreden / sprechen – ansprechen (DEX, DER).