14 definiții pentru aiureală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AIUREALĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. – Aiuri + suf. eală.

aiureală sf [At: BARONZI, L. 150/15 / Pl: ~eli, (reg) -ele / E: aiuri + -eală] (Fam) 1 Delir. 2 Vorbire lipsită de sens. 3 Absurditate. 4 Zăpăceală. 5 Dezordine.

AIUREA sf. Faptul de a aiuri, zăpăceală a minții: se deșteptă din aiureala pe care i-o lăsase aburul vinului (D.-ZAMF.).

AIUREALĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. [Pr.: a-iu-] – Aiuri + suf. -eală.

AIUREALĂ, aiureli, s. f. Vorbire lipsită de șir sau de logică (cauzată de o stare patologică); delir, aiurare; vorbire lipsită de sens, absurditate. Mumă! zău că este tata. – Dar unde este, mă? Ce tot aiurezi tu? – Ba nici aiureală, nici nimic. Uite-l, este colea lîngă mine. ISPIRESCU, L. 217.

AIUREALĂ, aiureli, s. f. Delir; vorbire lipsită de sens; absurditate. – Din aiuri + suf. -eală.

aĭureálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a aĭura.

AIURELE(A), AIURILE(A) adv. Aiurea, alt-undeva: mergeau unii în țara muntenească, alții în țara leșească și pe aiurele pe unde puteau (MUST.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aiurea (fam.) s. f., g.-d. art. aiurelii; pl. aiureli

aiurea (fam.) s. f., g.-d. art. aiurelii; pl. aiureli

aiurea s. f., g.-d. art. aiurelii; pl. aiureli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AIUREA s. 1. v. delir. 2. v. sminteală. 3. v. absurditate.

AIUREA s. 1. (MED.) aiurare, delir, delirare, (înv. și reg.) bîiguială, bîiguire. (~ unui bolnav.) 2. sminteală, țicneală, zăpăceală, (fam. fig.) țăcăneală. (~ cuiva.) 3. aberație, absurditate, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~!)

Intrare: aiureală
aiureală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiurea
  • aiureala
plural
  • aiureli
  • aiurelile
genitiv-dativ singular
  • aiureli
  • aiurelii
plural
  • aiureli
  • aiurelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aiurea, aiurelisubstantiv feminin

  • 1. Aiurare, delir. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
  • 2. familiar Vorbire lipsită de sens. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: absurditate
    • format_quote Mumă! zău că este tata. – Dar unde este, mă? Ce tot aiurezi tu? – Ba nici aiureală, nici nimic. Uite-l, este colea lîngă mine. ISPIRESCU, L. 217. DLRLC
  • 3. familiar Dezordine, tulburare, zăpăceală. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • comentariu regional Plural și: aiurele. MDA2
etimologie:
  • Aiuri + sufix -eală. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.