LIHNEALĂ, lihneli, s. f. (Înv.) Sfârșeală, slăbiciune (din cauza foamei). [Var.: alicneală s. f.] – Lihni + suf. -eală.

lihneală sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 122 / V: (reg) alicn~ / Pl: ~eli / E: lihni + -eală] (Pop) 1-2 Senzație de slăbiciune (din cauza foamei).

LIHNEALĂ, lihneli, s. f. Sfârșeală, slăbiciune (din cauza foamei). [Var.: alicneală s. f.] – Lihni + suf. -eală.

LIHNEALĂ, lihneli, s. f. Sfîrșeală, slăbiciune (mai ales din cauza foamei). Mirosul acesta cald și pofticios îi stîrnise din nou lihneala ațipită. C. PETRESCU, C. V. 117. Pe cînd era p-aci, p-aproape să cadă de lihneală, unde-i se arată în cale... un persic plin de persici mari cît pumnul. POPESCU, B. II 27. – Variantă: alicneală (D. ZAMFIRESCU, R. 122) s. f.

alicneală sf vz lihneală

alihneală sf vz lihneală

lihneală (pop.) s. f., g.-d. art. lihnelii; pl. lihneli

lihneală (înv.) s. f., g.-d. art. lihnelii; pl. lihneli

lihneală s. f., g.-d. art. lihnelii; pl. lihneli

LIHNEALĂ s. 1. hămeseală. (~ unui om flămând.) 2. sfârșeală. (~ cuiva din cauza foamei.)

lihneală s.f. (pop. și fam.) 1 <pop. și fam.> hămeseală, hămesire, <reg.> lihăială. Avea o stare de lihneală cumplită, de parcă nu mai mâncase de câteva zile. 2 v. Leșin. Sfârșeală.

LIHNEALĂ s. 1. hămeseală. (~ unui om flămînd.) 2. sfîrșeală. (~ cuiva din cauza foamei.)