opțiuni
  • info

9 definiții pentru lingări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGĂRI, lingăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A flata, a linguși pe cineva cu slugărnicie. – Linge + suf. -ări.

lingări [At: DOSOFTEI, V. S. 221 / V: (îrg) a~, (prin amestec cu linguși) ~guri / Pzi: ~resc / E: linge + -ări] 1 via (Îrg) A gusta o mâncare Si: (reg) a gustări, a limpi. 2 vt (Îrg) A mânca pe gratis de la cineva. 3-4 vtr (Îvp) A (se) linguși (5) pe (lângă) cineva.

LINGĂRI, lingăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A flata, a linguși pe cineva cu slugărnicie. – Linge + suf. -ări.

alingări v vz lingări

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lingări (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingăresc, 3 sg. lingărește, imperf. 1 lingăream; conj. prez. 1 sg. să lingăresc, 3 să lingărească

lingări (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingăresc, imperf. 3 sg. lingărea; conj. prez. 3 să lingărească

lingări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingăresc, imperf. 3 sg. lingărea; conj. prez. 3 sg. și pl. lingărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LINGĂRI vb. (Ban.) a lifuri.

LINGĂRI vb. (Ban.) a lifuri.

Intrare: lingări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lingări
  • lingărire
  • lingărit
  • lingăritu‑
  • lingărind
  • lingărindu‑
 singular plural
  • lingărește
  • lingăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lingăresc
 (să)
  • lingăresc
  • lingăream
  • lingării
  • lingărisem
a II-a (tu)
  • lingărești
 (să)
  • lingărești
  • lingăreai
  • lingăriși
  • lingăriseși
a III-a (el, ea)
  • lingărește
 (să)
  • lingărească
  • lingărea
  • lingări
  • lingărise
plural I (noi)
  • lingărim
 (să)
  • lingărim
  • lingăream
  • lingărirăm
  • lingăriserăm
  • lingărisem
a II-a (voi)
  • lingăriți
 (să)
  • lingăriți
  • lingăreați
  • lingărirăți
  • lingăriserăți
  • lingăriseți
a III-a (ei, ele)
  • lingăresc
 (să)
  • lingărească
  • lingăreau
  • lingăriră
  • lingăriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alingări
  • alingărire
  • alingărit
  • alingăritu‑
  • alingărind
  • alingărindu‑
 singular plural
  • alingărește
  • alingăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alingăresc
 (să)
  • alingăresc
  • alingăream
  • alingării
  • alingărisem
a II-a (tu)
  • alingărești
 (să)
  • alingărești
  • alingăreai
  • alingăriși
  • alingăriseși
a III-a (el, ea)
  • alingărește
 (să)
  • alingărească
  • alingărea
  • alingări
  • alingărise
plural I (noi)
  • alingărim
 (să)
  • alingărim
  • alingăream
  • alingărirăm
  • alingăriserăm
  • alingărisem
a II-a (voi)
  • alingăriți
 (să)
  • alingăriți
  • alingăreați
  • alingărirăți
  • alingăriserăți
  • alingăriseți
a III-a (ei, ele)
  • alingăresc
 (să)
  • alingărească
  • alingăreau
  • alingăriră
  • alingăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lingări, lingărescverb

etimologie:
  • Linge + sufix -ări. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.